Aceste presupuneri apar ca rezultat al dorintei de a-l intelege pe celalalt, de a intelege modul in care gandeste si traieste, dar au ca fond lipsa de comunicare. Presupunerile apar pe fondul ignorantei, necunoasterii si sunt alimentate cu sentimente de insecuritate, anxietate, neincredere, grija sau suspiciune, de fiecare data acestea avand si rol de distorsionare a adevarului. Cei care fac presupuneri legat de anumite comportamente sau trag concluzii pripite nu sunt foarte diferiti de ghicitoarele care dau anunturi in ziare sau a doamnelor care pretind ca poti citi destinul in zatul de cafea.

Adesea, aceste presupuneri sunt legate de intrebar referitoare la ce gandeste cealalta persoana, ce simte sau ce vrea sa faca.

Iata un exemplu:

Parintele, divortat de curand, se intoarce obosit si nervos de la serviciu si se duce direct la bucatarie. Dupa cateva minute, din bucatarie se aude zgomotul vaselor murdare trantite in chiuveta. Adolescentul presupune ca parintele s-a enervat pe el pentru ca nu si-a spalat vasele la timp Iar o sa fie tipete... Precis nu o sa ma lase sa plec duminica cu prietenii la munte. Se duce la bucatarie, unde ii reproseaza parintelui: Le spalam mai tarziu, nu trebuia sa le arunci asa. Nu trebuie sa faci atata tam-tam pentru niste vase, te pomenesti ca nu ma mai lasi nici la munte penstu asta. Obosit si nepregatit pentru tonul iritat al adolescentului, parintele riposteaza: Poftim? Numai la asta te gandesti La bani, bani, bani si ca trebuie sa ti-i dau eu, numai la asta sunt buna. Mereu imi reprosezi ca am divortat, o sa ma faia sa regret casatoria asta pana la adanci batraneti.

Atat parintele cat si adolescentul reactioneaza pe baza unor false presupuneri si concluzii, fara sa stie ce se intampla de fapt. Amandoi ridica la rang de adevar, cele mai rele ganduri si posibilitati.

Teoria atributiei descrie modul in care presupunerile oamenilor legate de ceea ce se intampla intr-o relatie sunt, de cele mai multe ori, bazate pe cele mai rele temeri. De fiecare data, presupunerile eronate creaza discutii aprinse care de cele mai multe ori strica relatii.

Daca ar fi existat o buna comunicare intre parinte si adolescent, discutia prezentata mai sus nu s-ar mai fi intamplat. Dar daca totusi se ajunge intr-o situatie asemanatoare, e bine ca lucrurile sa se explice, dupa ce nervii s-au mai calmat.

Evita sa faci presupuneri pe seama altora. De cate ori nu ai incredere sau nu stii sigur ce se intampla cu celalalt - ce gandeste, simte sau vrea sa faca -, in loc sa faci greseala de a presupune, mai bine intreaba-l direct.