Detasarea de parinti - dureroasa, dar indispensabila

Este mai mult decat normal ca adolescentul sa resimta nevoia de a se desparti de parinti si, pentru ca inca nu au ajuns sa aiba o identitate proprie, este in firea lucrurilor sa apara un puternic idemn de a se indeparta de ceea ce, pana mai ieri, reprezenta siguranta, dar care astazi a devenit de-a dreptul un obstacol in calea sa spre autonomie. Este la fel de normal si ca aceasta stare emotionala precara sa duca la nervozitate si la o toleranta scazuta fata de parinti.

Detasarea de familie este „taierea cordonului ombilical”, dureroasa, dar indispensabila, care ii permite adolescentului sa experimenteze el insusi alte aspecte ale vietii de relatie. Este mai bine ca tatal si mama sa evite critici inutile fata de orice alegere care exclude prezenta lor; ar trebui sa aprecieze favorabil ca tanarul creste si sa sustina o iesire pozitiva a sa in mediul social.

Parintii grijulii, emotivi, si, la randul lor, nesiguri nu sunt intotdeauna capabili sa favorizeze detasarea emotionala a copiilor si, fara sa isi dea seama de aceasta creeaza premisele dependentei sau ale revoltei care pot duce la adevarate evadari. De multe ori, o nevoie imperioasa de libertate ii face pe tineri sa riste si sa lege prietenii, facand alegeri gresite.

Detasarea emotionala creeaza adultii si evita formele de dependenta, astfel incat tanarul sa ii poata oferi parintelui o afectiune matura si constienta, formata din recunostinta si duiosie, pentru ca il simte partas la cresterea sa, intelegator fata de nevoile sale si temelia sigurantei sale.

Iata care este sursa neintelegerilor dintre parinti si adolescenti >>