Cafea, pomi infloriti si pantofi de lac

Semnul e clar… Se apropie Pastele! Da, da! Acum imi dau seama. Stiu! M-am uitat in calendar si ieri! Dar degeaba! N-am inteles ca primavara a venit! Si uite acum… s-a gandit sa ma traga in alt fel de maneca. http://www.youtube.com/watch?v=mmh9__mI51g

Jos, pe batator, un covor suparat isi asteapta pedeapsa. E cam devreme, dar stie ca nu are cum scapa. Gospodinele cu manecile suflecate (iar maneci!) http://www.youtube.com/watch?v=mmh9__mI51g  si turbane cochet legate deasupra urechii se pregatesc de asalt. Niciun fir de praf nu le va scapa! In urma pamatufului totul va straluci de curatenie. Cum? Linkul n-are legatura cu textul? Promit! Data viitoare chiar va povestesc despre Greensleeves si Henry The VIII-th. De unde-am pornit?

Da! Copacii infloriti! Ma duc intotdeauna cu gandul la pregatirea Sarbatorii Pastelui… La felul in care femeile din casa incepeau marea curatenie. Vazduhul rasuna de loviturile zdravene primite de nevinovatele covoare. Lucrurile scoase afara, la aerisit, peretii proaspat varuiti. Copacii din gradinita, la fel! Printre straturi frumos randuite de zambile si narcise vesele. Suflul nou al primaverii patrundea peste tot.

Costumele barbatilor aliniate pe sarma din curte, palariile si cravatele curatate cu neofalina. Pe alta sarma, dantela apretata a milieurilor se rasfata la soare. Tocurile usilor improspatate cu vopseluri noi se pregateau si ele pentru marea sarbatoare.

Noi, copiii… Alergam peste tot, incurcandu-i pe cei mari cu joaca noastra sprintara. Ne pregateam si noi. “A te innoi de Paste” rima cu reinnoirea naturii, a vietii. Totul capata o noua viata. Stiam  ca vom primi in dar hainute noi: nelipsita rochita de catifea cu guleras de dantela (cate oare asemenea oi fi avut? si rosie, si albastra, de culoarea visinei coapte sau a bobului de mustar…), dresul alb stralucitor si musai, musai pantofii de lac cu bareta. Negri sau grena, oricum asortati. Dar de obicei - negri. Mergeau la toate. Nu lipseau cu niciun chip din ritualul Pastelui. Si ma urmareau tot anul, acolo unde ma duceam. E drept, uneori ii mai pocneam de cate-o piatra in speranta ca mama imi va lua alti pantofi!

Si apoi… Deniile din Saptamana Patimilor, clopotele batute “in dunga”… Joia celor 12 Evanghelii si toaca, si vopsitul oualor…
Noi, fetitele, participam la eveniment invatand cum se pregatesc ouale si cum se incondeiaza. Vinerea Seaca, in care mama nu cocea nicicand cozonacii fiindca nu cresteau, Vinerea Neagra a Prohodului… Dupa-amiaza, noi copiii mergeam la biserica cu mama, matusa sau bunica, treceam pe sub Sfanta Masa incarcata cu flori si strajuita de icoana Mantuitorului, simbolizand mormantul acestuia. Apoi la cimitir, ingrijeam, puneam flori si lumanari la mormintele bunilor si strabunilor.

Si apoi Marea Sarbatoare a Invierii… Pelerinajul luminilor in noaptea parfumata cu flori de liliac si arome de cozonac aburind. Pasca rumenita cu brau impletit, salutul pascal al oualor rosii si vinul precum sangele Domnului! Si toti ai nostri stransi laolalta cu bucurie, cinstind Invierea Domnului Nostru, Iisus Cristos. Era frumos in copilaria mea… Mi-e dor de-acele vremuri.

Spunea cineva ca viata trebuie traita in prezent. De-acord! Dar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului!
Trecutul, cu amintirile lui, cu valorile lui, are parfumul lui. Te imbogateste si te simti ca si atunci cand ai deschide caseta cu bijuterii rare. O emotie fina.

Si visarea spre viitor are rolul ei. Te umple cu entuziasmul constructiv al realizarilor viitoare si te simti motivat ca, acum, in prezent, sa mergi mai departe.


Concluzia nr.1: 
Atat viitorul, cat si trecutul te ajuta sa traiesti din plin prezentul!

Concluzia nr. 2:
Sincer? Mi-e tare dor de o pereche de pantofi de lac! Nu, nu cu bareta! Asaaaa, chic! Un pic provocatori. In fond, vine Pastele! E timpul innoirii!

Te-ai pregatit de shopping? Te provoc sa-mi povestesti!
Cum? Sunt superficiala?
Ei, nu chiar! Dar am vrut doar sa te inveselesc un pic. Sa ai o zi tonica!