Depresia se invata!

Baietii cu mamici deprimate au un risc crescut pentru depresie!

     In cadrul intalnirii anuale a “Association for Psychological Science” (2010), cercetatorul Nestor Lopez-Duran, specialist in psihologia copilului si  asistent-profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, a prezentat rezultatele unui studiu extrem de interesant. Cercetatorul american a selectat doua grupuri de copii: unul care includea copii care aveau parinti depresivi si celalalt grup, alcatuit din copiii provenind din familii non-depresive. Tuturor copiilor le-au fost aratate imagini care reprezentau fete umane exprimand tristete in grade diferite (de la imagini neutre, care nu reflectau tristete) pana la imagini cu usoare expresii faciale de tristete (in proportie de 10%), trecand apoi la imagini cu 40% nivel de tristete, apoi 70% tristete pana la 100% tristete. Copiilor li s-a cerut sa precizeze daca persoanele din imagini se simteau sau nu triste. Scopul studiului a fost de a descoperi daca micutii cu risc familial de depresie identifica aceasta emotie chiar si atunci cand vad expresii faciale cu nivel scazut de intensitate a tristetii (10- 20%) fata de copiii din grupul cu risc mic.

Hipersensibilitatea la tristete, un prim pas spre depresie

    Oare din ce cauza  copiii parintilor depresivi (cei proveniti din familiile cu risc) sunt mai predispusi decat alti copii sa devina depresivi? Desigur, este cunoscuta influenta factorului genetic in determinarea depresiei, dar nu este sigur ca depresia devine activa doar datorita acestui factor, ci “scanteia” declansatoare este chiar mediul in care traiesc acesti copii. Astfel, in familiile depresive, “aproximativ 50% dintre acesti copii ar putea dezvolta depresie pana la sfarsitul anilor de adolescenta” afirma cercetatorul Nestor Lopez-Duran. Acesti copii au, de fapt, o hipersensibilitate la expresii de tristete si ajung sa se comporte ca veritabili “experti” in a identifica urme subtile de tristete, chiar si acolo unde ea nu exista.

Vulnerabilitatea prefera baietii

     In studiul psihologului Lopez-Duran, baietii din familiile depresive (dar nu si fetele!) au fost semnificativ mai sensibili la indiciile vagi de tristete din expresiile faciale prezentate decat colegii lor din grupul cu risc scazut. Sa percepi ca fiind triste evenimente sau lucruri care nu sunt deloc asa, se pare ca este un ingredient principal in reteta pentru dezvoltarea depresiei. Acesti baieti au obtinut scoruri foarte bune in a identifica expresii faciale triste si scoruri scazute in a identifica expresiile faciale fericite.
  Cu alte cuvinte, ei vad usor tristetea din jurul lor, dar sunt “orbi” in a vedea bucuria si fericirea! De fapt, dificultatea pe care o au in perceperea si identificarea corecta a emotiilor lor ii determina sa fie mai putin veseli si mai mult tristi. Cercetatorii se intreaba de ce fetitele nu sunt afectate. Raspunsul inca se lasa asteptat si studiul este in derulare.


Psiholog Paula Irimia