Fii propria ta sfatuitoare

Ascultarea propriei intuitii e un proces lent de invatare. Incepe prin recunoasterea acelei voci soptite, acelui sentiment din sinea ta care-ti spune cand ai facut ce nu trebuia. Este un glas incredibil de calm, abia soptit, care cere liniste si concentrare pentru a putea fi perceput.

Poate o numesti „constiinta“ ta, dar in sufletul tau stii cand ai facut ceva rau. Stii cand e cazul sa-ti ceri scuze, sa-ti repari greseala, sa indrepti lucrurile. Tu stii, iar eu stiu ca stii. Stiu pentru ca noi totI stim. Nu ai cum sa scapi de asta. De indata ce incepi sa asculti acea voce interioara sau sa percepi acel sentiment, vei vedea ca iti este de ajutor. Va deveni mai mult decat un papagal fara minte cocotat pe umar, strigand „Iar ai dat-o-n bara“, dupa eveniment. Cheia este in a-ti asculta intuitia spunandu-ti daca un lucru e bun sau nu – inainte sa-l faci.

Incearca sa filtrezi lucrurile cu eul launtric inainte de a actiona si vezi ce reactie primesti. Indata ce te obisnuiesti cu asta iti va fi usor. Imagineaza-ti ca in orice situatie ai un copilas langa tine caruia trebuie sa-i explici diferite lucruri. Imagineaza-ti ca-ti pune intrebari, „De ce faci asta?“, „Ce e bine si ce e rau?“, „Ar trebui sa facem asta“? – iar tu trebuie sa raspunzi. Numai ca, in aceasta situatie, tu pui intrebari si tot tu raspunzi; iti vei da seama ca stii deja tot ce este de stiut si tot ce va trebui vreodata sa stii.

Asculta, totul e acolo. Daca ai de gand sa ai incredere in vreun sfatuitor, cine va fi acela? Cel mai indicat esti chiar tu, pentru ca ai toate faptele, experienta si cunostintele la indemana. Nimeni altcineva nu le are. Nimeni nu poate intra in fiinta ta sa vada exact cum stau lucrurile.

O mica clarificare aici. Cand spun asculta, nu ma refer sa asculti la ce se petrece in mintea ta. Pentru ca exact aici sta nebunia. Ma refer la un glas mai linistit, mai calm. Pentru multi este mai mult un sentiment decat un glas ceea ce uneori numim intuitie. Chiar si cand e un glas, de foarte multe ori nu se face auzit – spre deosebire de mintea noastra, care bombane fara incetare, iar daca vorbeste, s-ar putea sa-l ignori datorita cascadei de cuvinte produse de mintea noastra.