Povestea copiilor care invata 14 ore pe zi

Intr-o seara de miercuri, la Seul, sase angajati guvernamentali s-au intalnit la biroul in care lucreaza, pentru a se pregati pentru o misiune de patrulare nocturna. Misiunea lor este pe cat de simpla, pe atat de surprinzatoare: sa gaseasca elevii care studiaza dupa ora 22.00. Si sa-i opreasca.

In Coreea de Sud, s-a ajuns la aceasta situatie: pentru a reduce dependenta tarii de "academiile" de meditatii private ce functioneaza dupa orele de scoala (denumite "hagwons"), autoritatile au instaurat interdictia de a studia dupa o anumita ora si au inceput sa acorde prime cetatenilor sud-coreeni care denunta persoanele care o incalca.

Cha Byoung-chul este un birocrat de la Oficiul pentru educatie din Seul si liderul acestei patrule. Vorbind recent despre realizarile sale, el spune ca in noaptea precedenta a gasit 10 adolescenti - fete si baieti - pe acoperisul unei astfel de scoli de meditatii private, in jurul orei 23.00. "Nu aveau unde sa se ascunda", spune Cha. In intuneric, el a incercat sa-i linisteasca pe copii, spunandu-le: "Hagwon-ul incalca legea, nu voi. Puteti sa mergeti acasa".

Cha fumeaza o tigara in parcare. La fel ca multi altii care incearca sa rupa cateva secole de traditie, el nu se grabeste: "Nu plecam la ora 22.00 fix. Vrem sa le dam un avans de 20 de minute. In acest fel, nu vor avea nicio scuza". In cele din urma, echipa sa pleaca spre Daechi-dong, unul dintre cele mai aglomerate districte din Seul, in care se afla numeroase hagwon-uri. Strazile sunt intesate cu parinti care isi asteapta copiii sa iasa de la orele de meditatii private.

In jurul orei 23.00, patrula se indreapta spre o strada mica, in urma unui pont primit de la un informator. Oficialii sud-coreeni intra intr-o cladire neingrijita si bat la usa unei femei care locuieste la etajul al doilea. "Cine-i acolo?", intreaba ea cu o voce tare. "Un minut, va rog!", adauga cu voce slaba. Inspectorii se privesc intre ei, iar Cha trimite un subordonat sa blocheze liftul. "Un minut, va rog!" nu a fost raspunsul corect, iar raidul poate sa inceapa.

Desfiintarea hagwon-urilor sud-coreene este doar o etapa dintr-o operatiune mai larga, ce incearca sa "imblanzeasca" cultura acestei tari pentru "masochismul" educational. La nivel national si local, politicienii schimba sistemele de testare a elevilor si sistemul de admitere a studentilor in universitati, pentru a reduce stresul elevilor si pentru a recompensa alte calitati, precum creativitatea.

Insa "tocitul" este puternic incastrat in Asia, unde notele maxime - si adeseori nimic altceva - au fost mult timp laudate si considerate a fi esentiale pentru succesul profesional de mai tarziu. Familiile chineze au angajat preparatori privati inca din secolul al VII-lea. Coreea de Sud din zilele noastre a dus aceasta competitie la extreme. In 2010, 74% din totalul elevilor erau angajati in diverse forme de instruire dupa orele de scoala, denumite "educatie din umbra", cu un cost mediu de 2.600 de dolari pentru un elev in fiecare an. In Coreea de Sud exista mai multi meditatori privati decat profesori in scolile de stat, iar cei mai populari dintre ei castiga cateva milioane de dolari pe an din meditatii private, organizate fie online, fie de fata cu elevii. Atunci cand ministrul Educatiei din Singapore a fost intrebat, anul trecut, despre dependenta natiunii de sistemul meditatiilor private, el a gasit un singur motiv de speranta: "Nu stam asa de rau precum coreenii".

La Seul, "legiuni" de studenti care nu au intrat la universitatile de top din tara isi petrec tot anul urmator de dupa liceu pregatindu-se in aceste hagwon-uri, pentru a-si imbunatati notele la examenele de admire la universitate. La prestigiosul Daesung Institute, admiterea are la baza rezultatele studentilor la acest examen si doar 14% dintre candidati sunt acceptati. Dupa un an de pregatire, cu meditatii de 14 ore pe zi, aproximativ 70% dintre elevi reusesc sa fie admisi la una din cele trei universitati de top din Coreea de Sud.

De departe, rezultatele elevilor si studentilor sud-coreeni trezesc invidia tuturor. Ei ii depasesc in mod constant pe concurentii din aproape toate celelalte tari la testele de citire si de matematica. In Statele Unite ale Americii, presedintele Barack Obama si secretarul pentru Educatie au vorbit cu incantare despre entuziasmul parintilor sud-coreeni pentru educatia copiilor lor si au deplans faptul ca studentii americani ocupa locuri modeste in clasamentele si concursurile internationale. Fara obsesia ei pentru educatie, Coreea de Sud nu ar fi devenit puterea economica din zilele noastre, fiind a 13-a economie din lume. Insa liderii tarii se tem ca, daca sistemul ei educational rigid si ierarhic nu va permite aparitia inovatiei, atunci cresterea economica se va opri, iar rata natalitatii va continua sa scada, deoarece familiile resimt tot mai mult presiunea sumelor de bani pe care trebuie sa le plateasca pentru educatia copiilor lor.

Coreea de Sud nu este singura tara nemultumita de aceasta situatie. In intreaga Asie au aparut o serie de masuri prin care se incearca "americanizarea" scolilor asiatice - in timp ce reformatorii americani vor ca scolile americane sa devina mai "asiatice". In China, universitatile au conceput noi teste de admitere pentru a-i identifica pe acei studenti care poseda si alte talente decat capacitatea de a invata pe dinafara. Oficialii din Taiwan au anuntat recent ca elevii lor nu vor mai fi nevoiti sa dea acele examene extrem de stresante pentru a intra la liceu. Coreea de Sud, considerata apogeul educatiei extreme, daca va reusi sa isi duca reforma educationala la capat, ar putea deveni un model pentru celelalte societati asiatice.

Problema nu este ca elevii sud-coreeni nu invata suficient la scoala, ci ca nu invata in mod inteligent. Atunci cand jurnalista Amanda Ripley - autoarea articolului publicat pe site-ul time.com sub titlul "Teacher, Leave Those Kids Alone" (o parafraza dupa titlul celebrei piese a trupei Pink Floyd) - a vizitat cateva scoli, ea a vazut cateva clase in care o treime dintre elevi dormeau in timp ce profesorul continua sa le dicteze, aparent fara a fi deranjat de acest lucru. Magazine cu cadouri vand perne speciale care se pun pe antebrat, pentru a face somnul mai confortabil in bancile scolare. In acest fel, s-a impamantenit credinta ca poti sa dormi in clasa si sa stai treaz pana tarziu pentru a invata. Prin comparatie, expertii au in vedere exemplul Finlandei, singura tara europeana ai carei elevi si studenti obtin in mod constant rezultate comparabile cu cele reusite de sud-coreeni la testele pentru elevii de 15 ani coordonate de Organisation for Economic Cooperation and Development. In Finlanda, cheltuielile pentru invatamantul public si privat, combinate, pentru un elev, reprezinta o suma mai mica decat cea pentru un elev din Coreea de Sud si doar 13% dintre elevii finlandezi au nevoie de lectii suplimentare dupa orele de scoala.

Coreenii deplang de multi ani lipsa lor de eficienta in acest domeniu, iar guvernul a incercat in mod repetat "sa umanizeze" sistemul educational - simplificarea testelor de admitere, suprimarea meditatiilor din hagwon-uri si chiar interzicerea acestora in anii 1980, atunci cand tara se afla sub dictatura. Insa dupa fiecare incercare, hagwon-urile ieseau invingatoare si mai puternice, deoarece stimulentele ramaneau neschimbate. Elevii sud-coreeni "se indoapa" cu invatatura dintr-un singur motiv: pentru a intra intr-una dintre universitatile de top din tara. Locurile sunt prea putine - iar recompensa pentru reusita este prea mare.

De aceasta data, guvernantii spun ca reforma lor vizeaza nu doar simptomele acestei disfunctii, ci si cauzele care o determina. Ei vor sa imbunatateasca sistemul scolilor publice prin trecerea profesorilor si directorilor prin evaluari riguroase - care includ sondaje cu opiniile elevilor, parintilor si colegilor - si prin pregatirea suplimentara a profesorilor care obtin rezultate slabe. In acelasi timp, guvernul spera sa reduca presiunea existenta asupra elevilor. Pedepsele corporale - un ritual adanc inradacinat in scolile sud-coreene - sunt, de acum inainte, interzise. Testele de admitere la liceele prestigioase si specializate au fost eliminate. Elevii de scoala generala sunt de acum evaluati pe baza notelor obtinute in scolile lor si pe baza unui interviu. Iar 500 de ofiteri de admitere au fost numiti in functie, la toate universitatile din tara, pentru a analiza fiecare candidat nu doar pe baza notei de la testul de admitere si pe baza notelor din liceu, ci si pe baza altor abilitati personale ale candidatului.

Nimeni nu apara aceasta situatie din Coreea de Sud. "Tot ce facem este sa invatam, exceptand orele cand dormim", a declarat un elev de liceu, care nu exagera deloc. Programul de invatare incepe la ora 08.00 si se incheie seara, la o ora cuprinsa in intervalul 22.00 - 01.00, in functie de ambitia elevului. Cei mai multi dintre ei, insa, nu pot trece peste presiunea exercitata de propria familie si de cea venind din partea colegilor, care ii obliga sa invete pana cad din picioare de oboseala.

Parintii raman "motoarele" adevarate din cursa pentru educatie si ei vor fi cel mai dificil de "convertit" la noua strategie. Han Yoon-hee, profesor de limba engleza la un liceu dintr-o suburbie din Seul, spune ca anxietatea parintilor este profunda. "Le-am sugerat elevilor mei ca ar trebui sa renunte la hagwon-uri si sa se concentreze la orele din scoala. Insa parintii lor devin foarte nervosi daca ei nu fac meditatii noaptea. Ei stiu ca ceilalti elevi iau meditatii. Sunt obligati sa concureze intre ei", a declarat Han Yoon-hee.

Uneori, este mai greu sa afli cine concureaza cu cine - elevii sau mamele. In 1964, testul de admitere la liceu a inclus o intrebare despre ingredientele din acadele. Insa testul a inclus in mod eronat doua raspunsuri corecte si doar unul dintre ele era considerat corect de catre examinatori. Pentru a protesta fata de aceasta nedreptate, mamele furioase - nu elevii - au inceput sa prepare acadele in fata birourilor guvernamentele, folosind celalalt ingredient. In cele din urma, mamele au obtinut demisia viceministrului al Educatiei si a intendentului sef din Seul, iar cateva zeci de elevi au fost admisi retroactiv.