Bine ati venit in era romantismului... lipsa

Cum iti poti da seama daca romantismul mai exista cu adevarat si daca nu cumva s-a transformat doar intr-o alta forma de politete?
Aseara am auzit urmatoarea intrebare rostita, fireste, de un barbat: „Dar se mai poarta romantismul?”. Chiar asa, mi-am spus, se mai poarta romantismul? Mi-am dat seama insa ca sarisem peste o intrebare: de cand a devenit romantismul o moda?

Daca este doar un trend, inseamna ca am ajuns deja in punctul in care nu mai avem cu ce sa asortam romantismul? Din ce in ce mai putini barbati cumpara flori pentru iubitele sau sotiile lor. Ca si cum gestul in sine, in loc sa fie romantic, s-a transformat in ceva care le poate submina chiar statutul de barbat. Asa ca, in cele mai multe cazuri, florile sunt oferite doar la ocazii speciale, momente in care cei mai multi simt ca si-au indeplinit datoria. In rest, floraresele fluiera a paguba.

Sunt deja suprizele romantice povesti in care nu mai crede nimeni? S-a transformat o cina romantica pe neasteptate intr-un mesaj scurt trimis pe telefon in care nu esti invitata in oras, ci anuntata care sunt evenimentele din weekend?

Si daca este cu adevarat asa, pe cine dam vina? Pe barbati, pe noi sau... pe media? M-as lansa in teorii si as spune ca mijloacele media au avut o mare influenta in acest sens. Daca ne uitam cu atentie la reclame, cele mai multe arata cum doar EA incearca sa il cucereasca si sa fie romantica. Dupa o scurta analiza a spoturilor publicitare dintr-un singur calup, rezultatul este infiorator: s-ar parea ca incercam sa ii cucerim prin orice mijloace. Parfumul? Am vrea noi. Este vorba de sampon, pasta de dinti (care, nu-i asa, iti face dintii stralucitor de albi si iti ofera un zambet care o sa-l cucereasca din prima), detergent, balsam de rufe si nu m-as mira, pentru ca tot bate caldura la usa, sa ii putem cuceri in curand si cu ajutorul sprayului anti-tantari.

Pe cat sunt de cliseice, pe atat este de tangibil fenomenul pe care aceste reclame il produc. Daca nu sunteti convinse de influenta reclamelor TV, a celor din reviste si a afiselor publicitare de pretutindeni, luati ca exemplu idealul de frumusete de astazi: femeia cat mai slaba, cu o talie de invidiat, ce mai, corpul perfect!

Corpul perfect dupa standardele unei societati care si-a impus singura acest etalon de frumusete. Va mai amintiti de femeile rubensiene, cu forme mai mult decat rotunjoare? Ei bine, o tanara din ziua de astazi nu ar fi avut ce sa caute intr-unul din tablourile pictorului. Motivul: nu indeplinea idealul de frumusete. Femeia considerata frumoasa pe atunci era tocmai femeia plinuta, senzuala si care era reprezentata in ipostaze care ii evidentiau tocmai acele forme pe care astazi femeile incearca sa le ascunda.

Inchei aceasta paranteza pentru a nu ma indeparta prea mult de subiect. Modelul de frumusete de astazi este, asadar, unul impus de societate, tot asa cum, presupun, romantismul ca trend al carui sfarsit este aproape a ajuns aici datorita unei societati care si-a modelat, de-a lungul anilor, standardele de comportament, idealurile si valorile.

Daca inainte nu era rusinos pentru un barbat sa planga, acum este ceva aproape inadmisibil. La fel cum romantismul a devenit ceva care trebuie evitat, ascuns, pentru ca latura sensibila a barbatului sa nu iasa la iveala. Prin urmare, avem cu adevarat de-a face cu un curent, cu o moda. Si, dupa toate calculele, s-ar putea ca peste 50 de ani sa vizitam la muzeu dovezi ale unui fenomen care astazi e pe cale certa de disparitie: un trandafir, o cutie de bomboane de ciocolata, o masa decorata cu lumanari si petale rosii, o scrisoare de dragoste etc.

Sa mai avem speranta ca lucrurile stau altfel? Sigur, cunoastem exceptii, dar nu sunt acestea tocmai cele care confirma regula? Daca totusi avem langa noi astfel de exemplare demne de admirat, sa-i pastram bine. N-am vrea, nu-i asa, sa ajunga si ei tot la muzeu.