Cand copiii pun intrebari

Copiii sunt neobositi in a pune intrebari. Prospetimea, spontaneitatea si varietatea intrebarilor pe care le adreseaza parintilor lor sau altor adulti apropiati, sunt adevarate chemari la viata. Aceste intrebari se invart in general in jurul a doua teme recurente: moartea si iubirea.

Stim ca nu atat intrebarea in sine este importanta, nici macar raspunsul, ci bogatia schimbului de idei si a dialogului pe care intrebarea si raspunsul il pot stimula intre copil si adult.

Copiii pun anumite intrebari pentru a verifica anumite credinte pe care le au, dar si pentru a stabili niste poduri intre ceea ce vad in jurul lor si intelegerile lor, uneori contradictorii.

Poate, inainte de a raspunde, ar fi bine sa-l intrebam pe copil cum intelege el insusi intrebarea si ce doreste sa spuna prin acea intrebare. Prin acest joc al intrebarilor si al invitatiilor de a spune mai multe putem initia dialoguri adevarate cu copiii nostri. Deoarece un copil care pune o intrebare dispune mereu de o cunoastere intima, chiar daca gresita sau limitata, stie despre ce vorbeste atunci cand se face ca nu stie... Stie in felul lui.