Disputarea si distragerea atentiei (IV)

Distantarea

Credintele tale, este esential sa intelegi acest lucru, sunt niste simple credinte. Nu corespund neaparat realitatii. Daca o rivala geloasa urla spumegand de furie ca esti o mama ingrozitoare, o egoista nesimtita si proasta, cum vei reactiona? Probabil ca nu vei da prea multa atentie acestor acuzatii. Iar daca te irita, probabil ca vei aduce contraargumente.

Putem sa ne distantam, mai mult sau mai putin, de acuzatiile nefondate ale altora. Dar nu ne pricepem la fel de bine sa ne distantam de acuzatiile pe care noi insine le lansam impotriva noastra in fiecare zi. In fond, daca noi gandim asa despre noi, inseamna ca e adevarat.

Eroare!

Lucrurile pe care ni le spunem atunci cand suferim un esec pot fi la fel de nefondate ca si acuzatiile unui rival gelos. Explicatiile noastre sunt in general distorsionate. Sunt proaste obisnuinte de gandire produse de experiente neplacute din trecut – de conflicte din copilarie, de parinti etc. Dar pentru ca par a izvori din noi insine, le luam drept litera de lege.

Nu sunt insa decat simple credinte. Iar daca noi credem ceva, asta nu face ca acel ceva sa devina adevarat. Daca cineva se teme ca este nedemn de a lucra undeva sau de a fi iubit, ori se teme ca este neadecvat, nu inseamna ca lucrurile stau chiar asa. Este esential sa ne suspendam credintele pentru o clipa, sa ne distantam de explicatiile pesimiste macar atat cat e necesar pentru a le verifica acuratetea. „A disputa” inseamna sa verificam in ce masura credintele noastre sunt adevarate.

Primul pas este sa stii, pur si simplu, ca o credinta poate fi combatuta. Urmatorul este sa o disputi efectiv.