Gandurile unei femei mature: Chiar trebuie sa-mi invat fiica despre baieti?

Am inceput conversatia destul de devreme. �Stii, mami, la gradinita vor fi si baietei�, am avertizat-o eu de cum mi-a pus-o medicul pe piept, la cateva minute dupa nastere. �Poate vei sta langa ei. Nu te ingrijora. Nu te uita, indiferent ce fac. Caci vor face diverse. Vor incerca tot felul de trucuri. Vei auzi zgomote. Nu intoarce capul, caci vei fi pierduta.�

Unii ar putea sa spuna ca puteam sa astept pana ieseam din sala de operatii, dar, fiind blagoslovita cu o fetita, m-am gandit ca ea, intr-o zi, se va intalni si cu baieti. A sti te face puternic, mi-am zis eu in barba.

In lumina succesului meu la barbati, sunt in continuare un pic ingrijorata, caci cum ar putea cineva care a picat la aceasta materie sa predea cursul cu succes?

In mod natural, vreau ca fiica mea sa creasca, sa-si gaseasca un partener minunat, in ciuda aventurilor dezastruoase cu testosteron pe care am avut-o eu. Nu mint. Baietii sunt in regula. Sau cel putin unul trebuie sa fie.

Caci, in ultimii 15 ani, am continuat discutia pornita pe patul de spital, sub efectul anesteziei. Si am inteles pe parcurs ca trebuie sa ma bazez pe teorie, nu pe exemplul personal. Te rog, draga mea, nu face alegerile pe care le-am facut eu, ci cele pe care le-as face, cele ale caror consecinte nu le vezi cu ochii tai.

Am inventat asadar scenarii despre fericire si respect reciproc. Am inventat personaje cu caracter. Am citit carti pentru asta. Si m-am uitat la filme. Filmele sunt bune. In jurul varstei de 11 ani, Sara a inceput sa observe absenta din ilustratiile din viata reala a eroilor despre care ii predicam si atunci au inceput sa curga intrebarile specifice.

„Mami, ai avut vreodata vreo experienta pozitiva cu un baiat? Adica ceva ce e departe de catastrofa?”

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Evaluarea Nationala Culegere exercitii rezolvate la matematica clasa a VIII-a

Prin Culegerea de probleme si exercitii copilul tau si matematica vor deveni cei mai buni prieteni Vei spune poate ca ai biblioteca plina ochi de carti si culegeri de matematica din toate timpurile mai de pe vremea ta cand Gheba si Petrica dadeau de furca micilor matematicieni sau mai recente raportate la noile programe...

Oferta Speciala
valabila 48h

DA, vreau produsul | Detalii si Cuprins

„O intrebare buna”, zic eu, „si bine formulata. Felicitari.”

„Mami, nu mi-ai raspuns la intrebare.”

„Ai dreptate. Da, am avut experiente necatastrofice. Bineinteles ca da.”

„Da-mi un exemplu.”

„OK.”

Si am inceput sa-i povestesc.

„Esti ca intr-un film, mami. Oamenii adevarati nu se asteapta in gara ore intregi”, mi-a zis ea.

Se pare insa ca povestile mele imperfecte au fost mult mai instructive decat cele fictionale. In urma dezvaluirilor, am capatat mai multa incredere in mine si in ea si, cand a ajuns pe la 13 ani, am putut sa-i povestesc cum am incercat sa reintru in societate.

„Mami, trebuie sa-l suni tu.”

„Eu nu sun baieti.”

„Aiurea! Traieste clipa, mami!”

Sub impactul momentului, m-am apucat sa scriu un mesaj si i-am arata draft-ul.

„E ridicol, mami. Scrie asta.”

A rescris textul si apoi m-a intrebat daca sunt gata. Am dat din cap, mi-am inchis ochii si ea a apasat Send. Pentru ea nu exista la mijloc niciun risc emotional. Pentru mine a fost coplesitor sa urmaresc usurinta cu care s-a miscat.

In ciuda temerilor mele privind potentialele efecte ale divortului, Sara a crescut echilibrata, o persoana pe care o poti respecta. Nu stiu ce a avut un impact mai mare: lipsa tatalui din perioada pubertatii, povestile mele nebunesti sau genele si inteligenta ei, dar stiu ca e pe drumul cel bun.

Cat despre cel caruia i-am trimis mesajul, sper ca va fi galant si va raspunde favorabil. Am pus telefonul in buzunar pentru a ma minuna in liniste de cat de departe am ajuns eu si fata mea.