Intimitatea

Nu e lucru usor sa obtinem intimitatea acasa. Este oare acordat dreptul la izolare din moment ce locuintele prea mici favorizeaza promiscuitatea?

Intimitatea este de respectat din doua puncte de vedere. Copiii trebuie sa respecte intimitatea parintilor, care nu e cazul sa imparta cu ei nici disputele conjugale, nici viata sexuala. Dormitorul parintilor este locul lor rezervat, iar copiii nu au dreptul sa il ia in stapanire dupa cum au chef. Exista alte momente si alte incaperi rezervate rasfatarii celor mici, fapt care ii invata ca incestul este interzis si ca, la randul lor, isi vor gasi partener in afara cercului familial.

Uneori limitele intimitatii sunt vagi. Mai ales cand copilul doarme pana tarziu in camera parintilor. Atunci, care mai este locul fiecaruia? Desigur, nu cel potrivit. Inca din primele zile cand soseste acasa, bebelusul trebuie sa aiba spatiul lui clar diferit de al parintilor. Ceea ce ii va permite sa isi traiasca propria viata si, mai ales, sirul de descoperiri personale in propria camera.

A bate la usa inainte de a intra in camera copiilor este un gest simplu, care le va permite sa inteleaga ca fiecare are spatiul lui privilegiat, in care se poate regasi. Cu aceeasi ocazie invata si sa respecte spatiul privat al cuplului. Faptul este esential mai ales spre trei ani, cand apare complexul Oedip si copilul descopera ca este fructul uniri tatalui cu mama. A-i respecta teritoriul inseamna a-i acorda locul care i se cuvine, acela de copil, nu de membru al cuplului.

Cea mai grosolana eroare este sa patrundem si sa le inspectam camera in absenta lor.