• Croissantul apare pentru prima data mentionat intr-o carte de bucate frantuzeasca abia in 1891.

• Untul este principalul ingredient din croissante si cel care face diferenta este untul nesarat. Acesta da aroma si consistenta inconfundabile.

• Se spune ca regina revolutiei franceze renumita pentru „Let them eat cake” (Lasa-i sa manance tort) a spus, de fapt, „Let them eat croissant”, atuncii cand francezii se revoltau ca nu au nici macar paine.

• Croissantele trebuie facute cu faina nealbita ceea ce-i da culoarea crem specifica.

• Magazinele micute din Franta care vand produse de patiserie se numesc Viennoiserie au devenit simboluri ale bucatariei franceze. Sunt specializate in pain au chocolat, briose si alte dulciuri austriace.

• Batalia din Viena este, probabil, cea mai cunoscuta si mai raspandita poveste despre croissant. In 1683, Viena a fost atacata de turci. Dupa cateva luni de incercare de infometare a locuitorilor acesteia, turcii au sapat un tunel pe sub  zidurile orasului. Brutarii, care munceau din greu in bucatariile lor aflate sub pamant le-au dat de stire aparatorilor orasului. Acest semnal timpuriu le-a permis vienezilor sa acopere tunelele pana nu a fost prea tarziu. Regele Ioan al III-lea al Poloniei a stat in fruntea armatei care i-a infrant pe turci si i-a fortat sa se retreaga. Pentru a celebra victoria, cativa brutari au creat un produs in forma de semiluna turceasca. I-au dat denumirea de Kipfel (germanul pentru semiluna) si au continuat sa-l prepare multi ani de atunci incolo.

• Povestea de mai sus are si variante unguresti, dar este, dupa cum am vazut mai sus, si intretaiata cu Maria Atoinetta.

• Versiunea cea mai veridica este aceea care-l implica pe August Zang, un ofiter de artilerie austraic care a infiintat o patiserie vieneza la paris, pe la 1839. Patiseria lui servea inclusiv kipfel si franzela. Iar legenda continua.