Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga

Obezitatea (inclusiv cea infantila) devine o chestiune care se adauga in “osanza” de probleme care sufoca omenirea. Dar exista si state in care obezitatea feminina este… traditie. Astfel, in Mauritania, la femei, formele XXL sunt criteriu de... frumusete. Nu tu mascara sau "rouge"; nu tu oja, nu tu demachiant, creme hidratante sau silicoane. Nu. In schimb, ca sa fie... frumoase, fetele sunt… indopate de la varste foarte fragede pentru a ramane ele insele fragede. La aia, cica grasimea este criteriu de frumusete, de sanatate si de… reusita. Daca e vreuna slaba, e considerata inferioara, ea si familia care nu a avut grija sa o indoape ca pe gasca. Iar, daca fetele refuza sa manance mancare, mananca… bataie. La ce duce aceasta traditie prosteasca? Pai, majoritatea femeilor din Mauritania sunt hipertensive, au diabet si boli de inima si, cand se apropie de 40 de ani, unele se ineaca in propria “reusita”, nemaiputand nici sa se miste. Din fericire, autoritatile incearca schimbarea mentalitatii. Tot in Africa, mai exact in Tanzania, exista triburi care au un cu totul alt mod de viata. Nu fac voodoo sau exorcizari, nu-si gauresc buzele sau loburile urechilor, nu isi pun zeci de verigi podoaba pe gat, nu sunt canibali si nici nu se autoflageleaza. Sunt “cei mai normali”, cei mai ecologisti si probabil unii dintre cei mai fericiti oameni de pe Terra. Daca te uiti la reprezentantii masculini ai tribului, zici nu ca se duc “la sala” ci ca locuiesc intr-una. Numai fibra musculara cu "rezolutie"… HD. Caci, cam cat e ziua (adica perioada de lumina) de mare, ei alearga (evident, desculti) dupa vanat. Dupa ce antilopa sau orice alt animal este “gatit”, de la vanat nu se arunca nimic. Totul este folosit. Teritoriul aceluiasi trib este binecuvantat si cu multi… pomi roditori, ale caror fructe, potrivit unor relatari de-ale antropologilor occidentali, au gust de... inghetata cu lamaie sau de prajituri suculente. Basca, sunt pline de vitamine. Dupa caderea serii, dupa o masa compusa din cele insirate mai sus, membrii tribului se strang in jurul focului si se pun pe cantec, joc si voie buna. Nimeni nu are notiunea banilor si a goanei dupa ei. Nimeni nu ravneste la bunul altuia pentru ca e suficient sa intinda mana sau… arcul si natura ofera totul. Si in Mongolia, populatiile nomade nu stiu ce-i goana dupa un serviciu mai bun, dupa bani,  dupa aprovizionarea de la hypermarket si aruncarea a jumatate din ce ai cumparat. La fel, natura le ofera totul. Sigur ca muncesc, dar sunt parte integranta din natura. Nici ei nu arunca nimic si nici nu pastreaza prea multe animale domestice caci, dupa trecerea iernii, le este de ajuns sa dea iama intr-o turma de camile bactriene sau intr-una de cai salbatici si se improprietaresc cu animale de povara. Cele doua populatii sunt exemple foarte fericite de neinstrainare a omului de natura, de respect fata de ea si fata de legea care spune ca nimic nu se castiga, nimic nu se pierde, totul se transforma. Probabil intr-o viata fericita... Alexandra Stanescu