Stresul si traumele emotionale in perioada prenatala si primii trei ani de viata

Frica face parte din viata de zi cu zi, pentru cei mai multi dintre noi. Ne facem griji cu privire la ipoteca, la modul in care aratam, daca vom fi sau nu concediati, daca vom strange destui bani cat sa putem sa ducem copiii in vacanta, sau cum ne vom permite sa platim facturile ori ratele la banca. Adevarul este ca, cu cat suntem mai ingrijorati, cu atat ne afundam mai mult intr-o situatie nesanatoasa pentru organismul si mintea noastra; starea noastra de sanatate este invers proportionala cu cantitatea de stres din viata noastra. Medicii si oamenii de stiinta leaga din ce in ce mai mult rata imbolnavirilor cu incapacitatea de a lua decizii bune, si de faptul ca acestea duc la o rata mai mare a obezitatii, imbolnavirilor de diabet, inima si colesterol ridicat. Cand vine vorba de copii insa, efectele traumelor pot fi mult mai rele.

Robin Karr-Morse si Meredith Wiley, specialiste in terapia de familie si asistenta sociala, arata in cartea "Bolnav de teama: Rolul traumelor din copilarie in declansarea bolilor la adult", cat de profund sunt afectati copiii si bebelusii de experientele traumatice. Ele arata ca malnutritia si abuzul afecteaza sistemul nervos al copiilor pana la varsta adulta. Copiii crescuti in medii traumatice sunt mai predispusi sa dezvolte o forma de cancer, sa sufere de dureri cronice sau sa faca diabet zaharat la un anumit moment in viata.

Traumele suferite in perioada prenatala si primii trei ani de viata afecteaza copii.

De obicei, oamenii cred ca traumele sunt lovituri fizice sau alte evenimente care pot afecta fizic un om sau copil: cutremure, dezastre, accidente de masina, etc. Cand vine vorba de copii si mai ales de cai inca ne-nascuti, traumele sunt de nivel emotional, care au loc in perioada prenatala si in primii trei ani de viata. Este vorba despre ceea ce se intampla cu un fetus si un creier in stadiu incipient de dezvoltare, atunci cand au loc trame emotionale. In cazul fatului, desigur, aceasta trauma i se intampla mamei si e transmisa apoi fatului.

Ca sa intelegem cum se formeaza legatura dintre traumele emotionale din copilarie si bolile adultilor, trebuie sa intelegem legatura dintre hipotalamus, glanda pituitara, glanda suprarenala si tiparele adn.

Atunci cand percepem o amenintare, mesajul ajunge la creier si la hipotalamus, de aici ajunge la glanda pituitara si mai departe merge la glanda suprarenala, iar tot acest flux genereaza hormoni de stres in organism (adrenalina si cortizol). Exista asadar o legatura intre hipotalamus, glanda pituitara, care face parte din sistemul endocrin, si glanda suprarenala, care este parte a sistemului imunitar, deci ceea ce ni se intampla afecteaza emotional functiile imunitare si endocrine.

Atunci cand trauma si stresul au loc in copilarie, intregul sistem este dereglat. Trauma inseamna ca acel eveniment cauzator de stres se repeta de nenumarate ori, astfel ca organismul este mereu stresat si alertat.

Cand copii se sperie foarte tare sau sunt suparati si stresati, de cele mai multe ori se retrag in lumea lor, sunt imobili si tacuti. In cele mai rele cazuri, ei parca ingheata si nu mai raspund la stimuli. Acest comportament este clar un semn de trauma. Ca adulti, in iminenta pericolului, intram intr-o postura de lupta; intreg organismul este pregatit fie sa atace, fie sa se retraga - inima bate mai repede, repisatia se accelereaza, ne transpira mainile, suntem incordati; este un moment stresant pentru organism. Daca acest lucru se intampla in repetate randuri in copilarie, iar copilul nu este capabil (din cauza varstei) sa ia o decizie, atunci el se blocheaza si intra in acea stare de imobilitate. Copilul socat nu va mai plange, nu va mai tipa, ci va privi in gol, pierdut in lumea lui.

Traumele sunt mult mai serioase atunci cand li se intampla copiilor, in perioada prenatala sau in primi trei ani de viata, decat adultilor.

In perioada prenatala si in primii trei ani de viata, creierul se dezvolta atat din punct de vedere structural, cat si chimic, astfel ca atunci sunt puse bazele pentru functionarea sa corespunzatoare de mai tarziu. Cand creierul si organismul suporta traume emotionale, hormonii de stres vor fi activati si vor deregla intreg sistemul. Ca adulti, se pare ca acei copii care su suferit traume in copilarie sau inainte de a se naste suporta mai greu situatiile dificile de viata, pierderea celor dragi si sunt mult mai predispusi sa sufere de depresie.

(citeste aici a doua parte a articolului)