Cea mai simpla metoda de a duce toata crearea bogatiei pe apa sambetei este sa iesi si sa cheltuiesti tot ceea ce primesti sau castigi (si ceva mai mult, asa, de la tine...). Aceasta dependenta este foarte puternica la mine. Eu dau vina pe lasatul de fumat. Nu mai am ce face cu mainile, asa ca joaca cu o carte de credit pare sa satisfaca o dependenta adanc ascunsa. Dar trebuie sa rezisti daca ai de gand sa transformi putinul pe care-l ai in altceva mai mare. Lasa deoparte masinile noi si vacantele la soare. O sa te transformi pentru o vreme intr-un Hagi Tudose, tinand cu dintii de ceea ce ai pentru a te pregati pentru viitorul in care vei avea cu mult mai mult. Asta inseamna ca trebuie sa-ti controlezi pornirile.

Uite, am sa-ti spun un secret. Prosperitatea este o cursa, un premiu, o linie de finis. Toti ne pregatim sa gonim spre ea, sa o pretindem pentru noi. Unii nu se pot nici macar deranja sa ajunga la linia de start, fiindca sunt trasi in jos de opinii inutile care ii pun la pamant inainte de a incepe. O multime de oameni cad pe marginea drumului din cauza lenei inca de la inceput. Altii, mai multi, esueaza fiindca sunt speriati de munca grea de care e nevoie. Mai mult, in punctul in care te afli acum, altii se impiedica fiindca cedeaza in fata ispitei si cheltuiesc, cheltuiesc, cheltuiesc... de parca a venit sfarsitul lumii.

Ei bine, sfarsitul lumii n-a venit si nici nu se prea grabeste. Exista insa un maine si acesta vine destul de repede. Masina aia stralucitoare este acum trista si ruginita, vacantele s-au dus si au ramas numai cateva clisee cu oameni si locuri pe care nici macar nu le mai tii minte, iar hainele noi au ramas mici fara a fi fost purtate.

Si tu trebuie sa faci la fel, adica sa strangi cureaua. De fapt, ceea ce este absolut vital si cel mai bun mod in care o poti face este sa nu cumperi niciodata ceva pe loc. Daca vrei ceva, asteapta o saptamana. Chiar ai nevoie / vrei lucrul acela? E posibil ca impulsurile sa dispara daca li se da o sansa.