Gandurile unei femei mature: Am 40 de ani si sunt singura

Momentul se sparge un pic cand chelnerul ne aduce al doilea rand de bauturi. Partenerul meu ridica paharul si inchina pentru intalnirea noastra. „M-am hotarat: o sa mai intalnesc o data cu tine saptamana asta”.

Exista intalniri bune, rele si unele de care uiti sau vrei sa uiti imediat. Si sunt si intalniri care te fac sa te simti plutind. Sunt rare, mai rare decat o mult dorita ploaie intr-o zi torida. Si, uneori, dureaza tot atat de mult, doar suficient cate sa ne amintim ca pot exista conexiuni cu alte persoane. Pentru unii, aceste conexiuni se prelungesc pe toata viata, dar eu am ajuns sa ma bucur de aceste scurte momente care mi se ofera.

Am inteles, la frageda varsta de 40 de ani, ca dragostea nu exista doar pentru cei de 20 de ani. Sau de 30 de ani. Daca cineva nu a gasit dragostea la varsta la care lumea credea ca e cazul, nu inseamna ca nu este capabil de dragoste sau ca dragostea nu este capabila sa-i gaseasca. Dragostea vine atunci cand trebuie savina.

Pana la 40 de ani, am vazut oameni sfasiati de dragostea tienreasca ce a sfarsit in divort si buncii care s-au indragostit „pentru prima data”, cu o forta nebanuita de ei pana atunci. Dragostea nu este un dar pentru cei merituosi, ci o recompensa pentru cei care asteapta suficient.

Am invatat ca si barbatii tanjesc dupa dragoste, dar, uneori, nu pot fi vulnerabili in fata ei. Am invatat ca si femeile tanjesc dupa dragoste si sunt mai predispuse sa se arate vulnerabile in fata ei. Iar femeile la 40 de ani sunt specializate in daramarea zidurilor in fata vulnerabilitatii afisate a barbatilor si se indragostesc tocmai datorita acestui gest.

Dragostea nu este un joc de-a scaunele muzicale menit pentru norocoasele care gasesc repede un scaun cand muzica se opreste. Si mai stiu si ca dragostea dureaza atat de mult pe cat suntem amanadoi dispusi sa ne amintim de melodie se auzea in fundal cand ne-am intalnit prima data.