Gandurile unei femei mature: Urasc oamenii saraci

Urasc oamenii saraci pentru ca sunt neputinciosi si mi-e frica sa nu ajung ca ei. Nu as vrea sa-mi pierd mintile in asa hal, incat sa nu mai fiu in stare sa-mi platesc intretinerea si sa dorm langa Unirii, in miros de urina si latrat de caine.

Intorc privirea dezgustata cand ii vad cautand in gunoaie si incerc, atunci cand nu-mi este prea scarba, sa ma gandesc cum au ajuns aici, ce neputinta blestemata i-a facut sa uite cu totul de demnitate, de statul drept si sa se arunce hulpavi pe resturi mucegaite.

Au un singur avantaj: nu se mai tem de microbi, de bacterii, de curent. Orice e viata la ei e, probabil, bun de mancat, asa ca ceea ce mie-mi provoaca boala si sila, lor le da putere sa mai traiasca o zi, sa mai fure cate un leu, sa mai suga din punga argintie ce ii ameteste. Chiar asa, oare la ce or visa aurolacii cand se drogheaza? La viata lor de dinainte (daca au avut una), la partide de sex orgiastice, la mese pantagruelice? Tare as vrea sa stiu.

Iar batranii care stau pe la colturi de strada cu ochii impaienjeniti si limba scoasa de caldura sunt, pentru mine, o imagine mai neplacuta decat Cruduta zambind tamp. Cum au trait pana acum? Nu le-ar fi mai bine la umbra? Sunt pusi de nepoti sa le faca rost de bani de tigari? Au uitat ca a fi om inseamna sa stai, din cand in cand, numai pe picioarele tale? Chiar trebuie sa se injoseasca atata?

Si nu numai pe aurolaci ii urasc. Si pe cei in ochii carora se citeste saracia si lipsa de vointa sau putere pentru a urca o treapta mai sus in viata. Ma uit la ei si ma inchin cu limba, ma indepartez sa nu se ia saracia ca ciuma. Nu vreau sa-mi tin coltucul de paine de azi pana maine. Nu vreau sa-mi cumpar mustar in loc de gem, pentru a avea ce sa-mi intind pe paine. Nu vreau sa-mi intorc privirea de la gentile colorate din vitrina, spunandu-mi ca niciuna nu va fi a mea vreodata. Nu vreau ca 1 milion sa fie toti banii mei si ai familiei mele pe o saptamana intreaga.

Saracia mi se pare o cangrena care musca din carnea celor pe care ii ataca. Eu am pielea fina, gusturi rafinate si ochii limpezi. Nu vreau sa ma straduiesc sa caut sensuri inalte in noroi. Nu vreau sa-mi scriu capodoperele pe punga soioasa in care au stat trei strudele si o merdenea. Vreau sa uit.

 

de SuntFericita.ro
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.