Disputarea si distragerea atentiei (III)

Disputarea

A. Adversitate: Am inceput sa merg la niste cursuri serale pentru masterat. Am primit rezultatele de la prima serie de examene si am vazut ca nu sunt atat de bune pe cat as fi vrut.

B. Credinta: Ce note nasoale ai luat! Sigur esti pe ultimul loc! Sunt tampita si gata. Si in plus sunt prea batrana ca sa concurez cu copiii astia. Chiar daca merg mai departe, cine o sa ma angajeze, la 40 de ani, cand poate angaja o femeie de 23? Ce-a fost in capul meu cand m-am inscris? La varsta mea e prea tarziu.

C. Consecinte: M-am simtit inutila si trista. Mi-a fost jena si ca am incercat, asa ca am hotarat sa renunt la cursuri si sa ma multumesc cu slujba mea de acum.

D. Disputare: Exagerez. Speram sa iau peste tot 10, dar am luat un 8, un 9 si un 7. Nu sunt cele mai groaznice note. Probabil ca nu sunt cea mai buna din grupa, dar nici cea mai rea. Tipul care sta langa mine la ore a luat 5 si 6, am vazut. Si nu din cauza varstei am rezultate mai proaste decat speram. Probabil ca s-a intamplat asa pentru ca sunt foarte ocupata si n-am timp de studiu. Am un serviciu, am o familie... la drept vorbind m-am descurcat destul de bine daca tin cont de asta. Acum o sa stiu de cat timp am nevoie ca sa invat pentru examene. Nu e momentul sa ma framant cine o sa ma angajeze. Aproape toata lumea care promoveaza acest curs isi gaseste o slujba.

Concluzie: Am acum o parere mult mai buna despre mine si rezultatele mele. Nu o sa ma retrag de la cursuri si n-am sa renunt la ce vreau din cauza varstei. Inca imi fac probleme ca varsta poate fi un dezavantaj, dar voi trece peste acest obstacol daca si cand o sa-l intalnesc.

Eroina noastra si-a contracarat in mod eficient credintele despre notele primite la examene. Si-a schimbat astfel sentimentele – de la disperare la speranta – si actele – de la retragere la mersul decis inainte.