Jurnalul unei fete greu de multumit

Atotprezenta in jurnal - obsesia mortii, mai acuta parca, in cazul autoarei, decat cea caracteristica generatiei "kierkegaardiene" din care facea parte. Jeni Acterian i-a cunoscut personal, de altfel, pe toti marii reprezentanti ai acestei generatii, cu unii a fost buna prietena si pe multi ii pomeneste in acest jurnal: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea, Marieta Sadova, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Mihai Radulescu, Cella Delavrancea, Emil Botta, Mihail Sebastian... Pe Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Alice Voinescu si alti universitari celebri in epoca i-a ascultat conferentiind si nu se sfieste sa-i comenteze cu admiratie sau sarcasm, dar intotdeauna inteligent.

Publicat intr-o prima editie la 33 de ani de la moartea autoarei, acest jurnal a fost o revelatie, efectul asupra cititorilor fiind comparabil doar cu cel produs, ceva mai tarziu, de Jurnalul lui Mihail Sebastian, ramas si el inedit timp de 50 de ani. "Jeni Acterian si Mihail Sebastian sunt, in domeniul literaturii de frontiera, asemeni capului si pajurei unei medalii de valoare unica", scrie Doina Uricariu in prefata acestui volum. "N-am spus moneda, ci medalie: cele doua Jurnale sunt, fiecare in felul sau, un unicat exceptional atat prin marturisirea de sine, cat si prin cea despre o epoca."