Totul incepe in copilarie

Pentru ca acest lucru sa reuseasca, parintii trebuie sa manifeste o concordanta intre ceea ce spun si ceea ce fac. O atitudine ambigua ii transmite copilului impresia unei diferente intre principii abstracte si actiuni concrete, considerandu-le pe primele doar niste vorbe goale de continut.

Ceea ce foloseste este clasicul „exemplu bun” care nu se poate demoda niciodata intrucat cuprinde atat respectul fata de sine insusi si fata de ceilalti, cat si marturia unei experiente de viata model.

Pentru a se evita necesitatea de a recurge la interventii din exterior pentru a intelege comportamentul copiilor adolescenti, trebuie sa se inceapa pregatirea terenului inca din copilarie, construind un raport corect inca din primii ani de viata, pentru a avea cat se poate de repede o idee despre adevarata natura a copilului.

Inca de cand este mic, copilul trebuie sa primeasca o educatie afectuoasa, invatandu-l si transmitandu-i comportamente, informatii si reguli, totul fiind facut cu daruire si blandete. Traind alaturi de el si increditandu-i mici responsabilitati, il punem in situatia de a intelege care sunt spatiile sale si care sunt cele ale altora. Copilul va invata sa respecte toate acestea chiar si atunci cand se joaca. Mai tarziu i se va putea transmite si sentimentul responsabilitatii fata de ceilalti, fata de mediu si de ceea ce apartine domeniului public.

Pornind de la aceasta baza, se construieste un dialog care, cu toate suisurile si coborasurile sale, va ramane solid, pentru ca este cladit pe incredere reciproca. Doar asa ne va fi posibil sa influentam pozitiv comportamentul copiilor nostri.