Lasa-ti copiii sa greseasca - nu au nevoie de ajutorul tau

Am copii si, firesc, le doresc sa fie fericiti, sa se adapteze bine si sa aiba succes. Dar am si planuri secrete pentru ei? As vrea sa fie medici? Avocati? Diplomati? Oameni de stiinta? Arheologi? Paleontologi? Scriitori? Intreprinzatori? Papa? (cineva trebuie sa fie Papa si ar putea fi ambitia unor parinti de undeva sa-si vada copilul Papa.) Astronauti?

Nu, nu cred. Cu mana pe inima, pot spune ca nu am avut niciodata astfel de ambitii pentru ei. Sper ca nu asculta ce spun acum, dar pot sa marturisesc ca am fost dezamagita uneori, atunci cand optiunea lor in cariera mi s-a parut putin neobisnuita – nu pe genul lor. Trebuie insa sa-i lasi sa faca greseli. Nu poti sa-i conduci tot timpul, altfel nu ar invata niciodata.

La asta ma refer cand spun aceste lucruri – sa le dai copiilor tai posibilitatea de a gresi. Toti am trecut prin asta. Mie mi s-a dat foarte multa libertate sa fac greseli si am dat-o-n bara rau de tot, magnific, spectaculos. Rezultatul? Am invatat foarte repede ce merge si ce nu. Am un var caruia nu i s-a dat aceeasi libertate si a fost mult mai protejat. El nu a facut greseli atat de mari. Dar mai tarziu, iar el este primul care recunoaste asta, si-a organizat viata atat de nefericit, incat greseala a fost intr-adevar spectaculoasa. Toti trebuie sa facem greseli. E mai bine sa le facem cand suntem tineri si avem puterea sa ne revenim.

A fi parinte inseamna 75% a inventa pe masura ce mergi mai departe. Si tu ai libertatea sa faci greseli. Problema este ca atunci cand gresesti ca parinte, erorile tale pot intr-adevar afecta viata cuiva in mod negativ. Iata de ce poate fi foarte greu sa stai deoparte si sa-ti vezi copiii facand alegeri gresite. Vrem sa-i conducem si sa-i protejam, sa-i ingrijim putin mai mult si sa-i ferim de rele. Dar ei trebuie sa invete din erori. Daca avem impresia ca vor invata numai din spusele noastre, facem o mare greseala. Ei trebuie sa-si faca viata lor ca intr-adevar sa le fie pe masura. Este vorba de realitate si ei nu o pot invata dintr-o carte, de la noi sau de la televizor. Pot sa invete numai dupa ce s-au fript. Rolul tau este sa stai langa ei cu un bandaj si un antiseptic, cu un pupic pentru a-i face sa se simta mai bine.

Desigur, ai voie sa pui intrebari cu raspuns inclus, cum ar fi: esti sigur ca asta e o idee buna? Ai gandit-o pana la capat? Ce se intampla dupa aceea? Iti poti permite sa-ti iei atat de mult timp liber? Nu va durea putin? N-ai mai incercat asta inainte? La fel si cu prietenii cand vezi ca sunt pe cale de a face o mare greseala si nu vrei sa fii cel care le taie elanul. Incearca sa nu pui intrebari prea critice sau prea lamentabile; te vor ignora si vor continua din incapatanare.