Din punctul de vedere al pedopsihiatrului P. Ben Soussan, baby-blues este expresia acelei miscari a unei femei care simte ca devine straina fata de ea insasi in momentul in care devine mama.

Din fiica mamei ei, ajunge sa fie mama fiicei sale. Din plina, insarcinata, ea trece la vid, la a fi goala, epuizata. Din invizibil (cu exceptia catorva momente din timpul ecografiei), copilul devine vizibil.

Baby-blues este un semn al acestei treceri, al acestei miscari de oscilare, de pendulare. El atesta cutremurarile sufletului si ale corpului in fata unei asemenea stranietati, a unui asemenea necunoscut.

Mamele simt o mare nevoie sa vorbeasca despre:

• angoasa lor,
• indoilelile lor,
• bebelusul lor,
• cele mai vechi amintiri,
• temerile lor de a nu duce treaba la bun sfarsit,
• spaima de a-si vedea viata clatinandu-se,
• responsabilitatea lor de a creste un copil,
• epuizarea lor,
• doliul pentru statutul lor de fata, de femeie fara copii, „libera ca vantul”.