Nefericirea de a nu mai iubi

"L-am iubit pe sotul meu, dar in ciuda tuturor eforturilor, nu mai pot sa-l iubesc. Nu reusesc sa inteleg cum am ajuns aici." Descoperirea lipsei de iubire, nefericirea de a nu mai iubi, apare in viata noastra ca o catastrofa asemanatoare unui cutremur.

Cele care au trait aceasta stare cunosc sentimentul de disperare, de nostalgie, uneori de regret care le invadeaza fiinta. Lumea din jur, viata, lucrurile marunte din cotidian nu mai au acelasi gust, nici aceleasi culori sau acelasi parfum. Uneori vom avea nevoie de mult timp pentru a iesi din acel cenusiu, din starea de nefericire.

Cel care nu mai iubeste se simte vinovat, incomplet, dezarmat, golit, destabilizat. Uneori ar vrea sa iubeasca din nou, pentru a-i face placere partenerului, pentru a-i diminua suferinta, pentru a-si pastra angajamentele, dar cand iubirea dispare ... pur si simplu nu mai e acolo.

E bine sa stim faptul ca nu le putem dicta sentimentelor sa existe sau nu. Sentimentele sunt independente de vointa noastra. Nimeni nu stie durata de viata a unei iubiri si suntem neputiinciosi, uneori disperati si nostalgici in fata disparitiei unei iubiri care ne-a apropiat de celalalt atat de mult timp.