Am lucrat odata pentru un italian care, din cauza cunostintelor slabe de engleza, ajunsese sa vorbeasca despre clienteri, adica o amestecatura intre clienti (clients) si consumatori (customers). Fiindca el era seful, acest termen ridicol a intrat in domeniul public. Fiecare membru al personalului, de la director general in jos, vorbea despre clienteri. As fi putut sta acolo si tipa „Nu, nu, nu, e aiurea, opriti-va!“. Mi-as fi facut un bine... de speriat, nu alta. Se vorbea de clienteri de fiecare data cand eram acolo. Uram cuvantul de fiecare data cand il auzeam. Dar stiam regula si le spuneam si eu clienteri.
Asculta putin limba care se vorbeste la tine in birou. E limba literara sau o curioasa variatie locala? Nu-i vorba de accent. Ci de „clienterii“ individuali pe care fiecare firma reuseste, intr-un fel sau altul, sa-i „agate“. Am lucrat si cu un american care zicea ca un om munceste cu atata sarg, parc-ar fi mexican. Acesta era felul lui de a fi, ceea ce credea el ca nu ofenseaza pe nimeni. Evident, era tot atat de rau, de gresit, de jignitor. Totusi, era patronul firmei. Asa ca termenul de „mexicani“ a prins. Tot gresit si tot oribil. Dar intrase in limbajul comun.
Te-ai abonat la newsletterul SuntFericita?
Descarca GRATUIT "TOP Ceaiuri din plante medicinale Beneficii si Recomandari"
Categorii
















































