Deseori, arhitectii sunt o etapa de neocolit intr-un proiect de constructie. Ani si ani, acestia au reprodus o schema mostenita de secole. In ziua de azi, arhiectura a ajuns si ea un bun de consum, beneficiarul isi doreste sa fie uimit, sa aiba ceva nou, se consuma habitat ca orice alt produs, iar aceasta cautare nu are decat un singur sens: cautarea de sine. De altfel, teama esentiala este aceea de a nu te insela, de a nu face alegerea gresita. Avem nevoie sa ne simtim relaxati in cautarile noastre, putin ca in copilarie, cand solicitam aprobarea parintilor pentru cine stie ce aveam de facut.

Si arhitectii si decoratorii stau pe scaune ejectabile, fiind inlocuiti la cel mai mic pas gresit, mai ales daca nu au fost in stare sa inteleaga cine suntem si ce dorim. Unul dintre principalele roluri ale arhitectilor din ziua de azi este sa isi asculte si isi inteleaga clientii, sa faca schitele in functie de ceea ce familia spune si, mai ales, nu spune, aspect deseori foarte delicat.

Castiga proiectul arhitectul care isi face clientii sa viseze, le prezinta o proiectie a viitoarei lor vieti, demonstrandu-le, in acelasi timp, ca i-a ascultat si i-a inteles. Cel care se multumeste sa prezinte proiecte stereotipe isi rateaza obiectivul.