Copiii trebuie sa faca propriile alegeri si sa le urmeze

Cand aveam 16 ani am hotarat ca vreau sa dau la Silvicultura. Am fost acceptata si tocmai cand sa incep cursurile am anuntat brusc ca, de fapt, vreau sa merg la scoala de arta. Ei, o mica schimbare... Mama trebuie sa fi avut o parere despre toate astea, dar a pastrat-o in mod admirabil pentru sine si mi-a sustinut alegerea. Nici azi n-am idee care dintre cele doua variante credea ea ca e mai potrivita pentru mine (sau daca credea ca mi se potriveste vreuna).

Nu poti sa nu ai o opinie despre majoritatea alegerilor pe care le face copilul tau, daca-l iubesti. Iti faci griji ca subiectul pe care l-a ales pentru proiectul de licenta i se va parea prea dificil sau ca va regreta ca a renuntat la spaniola, sau ca a ales fizica doar pentru ca-i place profesorul. Dar n-ai ce face. Poti sa-l ajuti (usurel, fara presiuni si fara a-ti exprima preferinta) sa ia cea mai buna decizie posibila si apoi trebuie sa-l sustii in ceea ce priveste decizia lui, chiar daca tu esti ingrijorat ca nu e cea mai buna alegere.

Pune-ti cateva intrebari: „Ce-o sa se intample daca nu face alegerile pe care eu cred c-ar trebui sa le faca?“, „Vreau sa faca aceasta alegere pentru el sau pentru mine?“ Stiu ca esti un Parinte si ca n-ai incerca in mod constient sa-ti indrepti copilul spre o cariera sau spre un drum in viata care n-a fost propria lui alegere, dar e foarte usor sa crezi ca tu stii mai bine. Poate te gandesti ca te bazezi, in alegerea ta, pe ceea ce e mai bine pentru el, dar chiar si asa s-ar putea sa gresesti.

Vezi tu, alegerile noastre pot avea ceva influenta asupra cursului vietii noastre, dar nici pe departe influenta pe care ne asteptam s-o aiba. Asadar, copilul tau poate foarte bine sa studieze ce subiecte vrea el. Iar daca tu i-ai dat increderea in sine si aptitudinile de care are nevoie ca adult, va fi capabil sa transforme orice optiuni scolare si orice rezultate la examene in cariera care sa-l faca fericit.