Daca este conditionata, nu este dragoste

„Stiu ca parintii ma iubesc, dar au fost dezamagiti cand am venit acasa cu note mici”. Aceasta nu este dragoste.

„Stiu ca mama m-a iubit, dar cand ma purtam prosteste, se enerva la culme si-si lua caldura inapoi”. Aceasta nu este dragoste. Daca spargi o farfurie, nu  esti un copil rau, ci doar un copil.

„Stiu ca parintii mei ma iubesc, dar sunt mult mai fericiti daca ma descurc bine la job sau daca am o iubita care le place”. Aceasta nu este dragoste, este o forma de aprobare.

Asadar, ce este dragostea? Dragostea nu trebuie castigata. Dragostea nu trebuie demonstrata. Cand cineva te iubeste cu adevarat, te iubeste pentru ceea ce esti, nu pentru slujba ta.

Cand se naste un copil, parintii nu se uita la el si nu spun „Il vom iubi numai daca va lua note de 10, daca este frumos, se imbraca bine, este curat si politicos, bun la fotbal si canta la pian”. Nu, isi iubesc copilul pentru ac exista, pentru ca este un miracol, pentru ca este acolo.

Dragostea nu depinde de un comportament „bun” care, in cultura noastra, este definit prin impartirea jucariilor, pastrarea ordinii, folosirea unui ton scazut al vocii in interior, folosirea formulelor de politete, eliminarea totala a tendintei de plans si evitarea enervarii parintilor cand te trezesti in miez de noapte. Un parinte poate sa nu fie de acord cu tot ce face copilul lui, dar nu il pedepseste pentru ca este copil si nu-si retrage dragostea cand lucrurile sunt mai grele.

Dragostea este constanta. Ceea ce nu inseamna ca parintii nu se enerveaza, dar isi asuma responsabilitatea pentru enervarile lor si-si cer scuze. Copilul nu trebuie sa simta ca fluxul de dragoste se opreste.

Nu este suficient sa-i spui unui copil „Te iubesc” daca nu faci si ceva care sa demonstreze asta. Dragostea inseamna sa ai grija de copilul tau la modul fizic, emotional si spiritual, lucrand si asupra ta, pentru a putea implini nevoile lui. Parintii nu trebuie sa fie perfecti in toate privintele, dar este nevoie sa se dedice autovindecarii pentru a putea oferi un model sanatos de dragoste si compasiune.

Pentru ca cea mai profunda nevoie a unui copil este aceea de a fi iubit, nu este greu sa ne imaginam ca va face tot posibilul sa obtina aprobarea parintilor (pe care o confunda cu dragostea). Isi va petrece apoi restul vietii incercand sa obtina aprobarea/dragostea tuturor celor din jur, inclusiv a profesorilor, a prietenilor, a partenerilor de viata si a sefilor.

Sa spargem deci cautarea perfectiunii care este o dependenta majora a timpurilor noastre. Din fericire, perfectionismul este invatat. Nimeni nu se naste perfectionist, de aceea este posibil sa ne revenim. 

Dragostea este binecuvantarea pe care ne-o oefrim reciproc.

Dragostea cere uneori efort, dar, cand ne deschidem inimile, ca curge din noi si inspre noi.

Dragostea este, prin definitie, neconditionata.

Dragostea este un dar.

Sursa foto: www.sxc.hu