Preintampina neintelegerile intrand in dialog, pentru a vedea ce voia de fapt sa iti spuna copilul tau si ce sentimente voia sa-si exprime. Daca copilul tau a intrebat: „Cand e gata mancarea?“, acest lucru poate fi inteles in mai multe feluri. Intreaba-l: „Iti este foame?“ sau „Vrei sa te mai joci un pic?“. Astfel lamuresti ce voia sa stie copilul tau si nu trebuie sa incerci sa interpretezi vorbele sale. Nu-i judeca insa niciodata sentimentele.

Ascultarea activa ajuta deosebit de mult atunci cand copiii au probleme. Ii poate ajuta sa-si exprime nesigurantele si sa-si gaseasca singuri rezolvarile necesare. Lasa-ti mai ales copilul sa vorbeasca, revenind insa mereu asupra a ceea ce a spus, repetandu-i mesajul cu alte cuvinte, pentru a fi sigur ca ai inteles bine. Formulele ajutatoare pot fi: „Tu crezi..., cu alte cuvinte..., deci esti nemultumit, trist, suparat...“.

Copilul: „Profesorii sunt total nebuni. Fiecare crede ca trebuie sa invatam numai la materia lui.“ Tatal: „Deci, te enerveaza cantitatea de teme pentru acasa.“ Acest mod de ascultare ii invata pe copii: Sentimentele mele sunt bune. Am voie sa le simt. Daca prin ascultare activa ii arati copilului tau ca tu ii iei in serios simtamintele, il ajuti si pe el sa le accepte. Evita sa dai sfaturi precum „Daca as fi in locul tau, as...“. Si lectiile de morala conform mottoului: „Viata nu e mereu usoara“ sau frazele linistitoare, precum: „In cativa ani vei rade de acest lucru“, ocolesc sentimentele copilului si pun accent din nou pe tine, adultul. Acesta este motivul pentru care multe mesaje venite din partea parintilor sau a profesorilor sunt respinse de catre adolescenti.