Noi tehnici de cercetare le permit oamenilor de stiinta sa inteleaga creierul, caci acesta este un sistem de calcul complex si dinamic, si nu doar o bucata de carne de care asociem experiente individuale. Iar aceste studii noi sunt mult mai aproape de a ne aduce raspunsul la „cum”.

Studiul publicat anul acest in revista Nature si coordonat de Stefano Fusi de la colegiul Universitar de Medicina din Columbia, Earl K. Miller de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts si colegii lor. Acum 50 de ani, David Hubel si Torsten Weisel au facut o descoperire care el-a adus premiul Nobel. Au inregistrat semnalele anumitor zone din creeirul unor pisici in timp ce animalele se uitau la diverse tipare. S-a descoeprit ca neuronii raspund selectiv, la unele imagini mai intens, la altele mai putin intens. Unii neuroni raspun la liniile apelcate spre dreapta, altii la cele aplecate spre stanga.

Dar cei mai multi neuroni nu raspund/reactioneaza in acest mod selectiv. Lucru care este cu atat mai valabil in zonele creierului asociate cunoasterii complexe si rezolvarii de probleme, cum este cortezul prefrontal. In schimb, aceste celule sunt un fel de mister dezordonat care raspunde idiosincrazic la diferite colectii complexe de carateristici. Ce fac ei?

In noul studiu amintit mai sus, cercetatorii au invatat maimutele sa-si aminteasca si sa raeactioneze la o forma geometrica in defavoarea alteia in timp ce le-au inregistrat activitatea creierului. Dar, in loc sa se uite la fiecare celula neuronala in parte, au inregistrat activitatea majoritatii neuronilor din cortexul prefrontal laolalta. Multi dintre ei au demonstrat tipare ciudate de „selectivitate mixta”. Un neuron poate raspunde cand maimuta isi aminteste o singura forma geometrica sau doar cand recunoaste forma, dar cand si-a amintit-o, in timp ce celula apropiata arata un comportament diferit.  

Pentru a analiza cum lucreaza intregul grup de neuroni, oamenii de stiinta au apelat la cercetatorii specializati in informatica. Computerele nu sunt alcatuite din carbon, cu atat mai putin din neuroni. Insa ele sunt utilizate pentru a rezolva probleme similare precum cele rezolvate de creier, adica sarcini de identificare si amintire a modelelor. Astfel, folosind computerele, oamenii de stiinta au descoperit ca, la fel cum Google foloseste algoritmi de cautare, tot astfel face si creierul. Poate credeti ca cel mai bun mod de a clasa rezultatele unei cautari este de a alege cateva caracteristici legate de fiecare pagina web,  precum „relevanta” si „increderea”, asa cum aleg neuronii o muchie daca ea este inclinat spre stanga sau spre dreapta. In realitate, Google catalogheaza cautarile mai bine prin combinarea deciziilor individuale ale fiecarui utilizator. 

Pentru a capta modele mai complexe, creierul amesteca si integreaza informatiile provenite de la mai multi neuroni diferiti, ceea ce demonstreaza ca este mai curand un software decat un hardware.

 

Sursa: WSJ