Nu ii compara pe copii intre ei

Fiecare copil soseste in momente diferite in viata unui cuplu. Programat sau nu, este plin de vise, de dorinte, de asteptari de viata. Si cand e acolo parintii trebuie sa inceapa prin a-si asuma diferenta care exista intre un copil imaginar si unul real: „Asteptam un baiat. Si a venit o fata.”, „Voiam un copil dinamic, sportiv si am un copil linistit, cu nasul in carti.”

La toate acestea se adauga comparatiile dintre frati si surori: „Uite, sora ta, ei nu e nevoie sa ii ceri de doua ori sa se spele pe maini.”, „Fratele tau nu asteapta sa vina duminica seara pentru a-si face temele.”

De fiecare data cand un copil e comparat cu altul se simte nu numai devalorizat, ci si negat in unicitatea lui, in propria lui valoare.

Comparatia este echivalenta cu un cancer relational, face niste distrugeri profunde si lasa urme durabile. A fi recunoscuta pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce ar trebui sa fie, este o nevoie fundamentala a fiintei umane. Daca un copil ne dezamageste asteptarile, noi va trebui sa ne controlam acea deceptie.