Baiuteii

In dialogul dintre autori, un fel de muzica la doua instrumente, afirmatiile unuia sunt repozitionate si reformulate de celalalt, istoriile capata mize diferite in functie de unghiul din care sunt privite, personajele, dupa o scurta „cariera" intr-un capitol, sunt demascate ironic in urmatorul... O literatura plina de farmec, in care peste oameni si omuleti (de la cei fantastici, precum Stim si Stam, pana la cei „reali", in masura in care realul inseamna un compromis intre viziuni diferite) se pliaza nostalgia, una sustinuta si compensata, cu virtuozitate, de umor, de sarcasm blajin si de gustul dulce-amarui al unor povesti ce starnesc in fiecare dintre noi pofta intoarcerii la propria copilarie.

„Ma simt alt om – cu singe cald si cord inteligent – in fata dezinvolturii cu care cei doi numesc lucruri importante, obiectele si fiintele laolalta, tot ce misca si nu misca, mamele, tatii, bunicii, fratiorii, bicicletele, funigeii, profesoarele si fotbalul minut cu minut, duminica de duminica, vedeniile, fandacsiile si miracolele pina la acel strigat magic de pe strada: «tiche goae, ooooo!».” (Radu Cosasu)