Cand barbatii nu vor sa vorbeasca despre emotiile lor, femeile ii acuza ca sunt insensibili, incapabili de tandrete si de afectiune. Mare greseala: insensibilitatea masculina este un mit. De fapt, barbatii sunt la fel de sensibili ca femeile si, in anumite domenii, chiar mai mult ca ele. In general, ei reactioneaza mult mai mult decat partenerele lor.

Problema nu este ca barbatii nu ar avea emotii ci ca, din motive atavice, neurologice si sociopsihologice, le este mai greu sa-si recunoasca emotiile si sa si le exprime. Mai degraba, ei au tendinta de a actiona cum le dicteaza emotiile, decat de a vorbi despre ele: barbatul trist tace si sta deoparte; barbatul furios bate cu pumnul in masa; barbatul disperat se sinucide in loc sa ceara ajutor.

Cu cat barbatul se inchide in el si se indeparteaza pentru a-si gasi pacea interioara, cu atat femeia se simte mai tradata, mai ranita, mai respinsa. Cu cat ea va incerca sa continue relatia si va dori sa rezolve conflictul discutand, cu atat barbatul va fi mai stresat.

Femeia simte nevoia sa spuna ce nu functioneaza, crezand ca astfel va imbunatati relatia si intelegerea; barbatul priveste aceasta comunicare ca pe expresia unei probleme de rezolvat sau ca pe un repros ori un atac. Se pune in mers cercul vicios: ea il acuza ca nu vrea sa comunice, ceea ce-l pune pe fuga si, cu cat el fuge mai tare, cu atat ea este mai frustrata si il critica.

Femeia trebuie sa accepte dificultatea partenerului  ei de a-si exprima emotiile si tendinta de a se retrage. Barbatul trebuie sa inteleaga ca, atunci cand femeia isi exprima doleantele, o face din iubire si pentru a imbunatati relatia, nu pentru a-l ataca sau a-l devaloriza. Cand sotul isi exprima tandretea prin cuvinte, sotia se simte iubita; acelasi sentiment apare si in situatia barbatului, atunci cand femeia il pune in valoare si face un lucru concret pentru el.