Ce sa spui si cum sa te porti atunci cand cel de langa tine sufera

Nu spune ''stiu ce simti/stiu cum e/am trecut si eu prin asta'', ci mai degraba ''incerc sa inteleg prin ce treci''.
Adevarul e ca nu ai de unde sa stii ce simte celalalt, desi ai trecut printr-o intamplare asemanatoare. Fiecare om e unic, reactioneaza diferit si simte durerea altfel. Important e sa-ti faci simtita prezenta si sa oferi sprijin chiar daca nu iti este cerut.
Nu spune ''e bine acum, e intr-un loc mai bun'', ci ''imi pare rau pentru pierderea ta''.
Oamenii au credinte diferite si oricum, in momentele de durere/doliu, faptul ca cel plecat a scapat de durere nu e o alinare. Psihologii ne recomanda sa nu folosim cuvinte sau expresii prin care sa incercam sa ii facem sa se simta bine pe cei afectati; mai degraba, e bine sa ii facem sa constientizeze pierderea si sa ii ajutam sa se bucure de viata si bucuriile pe care le-au trait impreuna.
Nu spune ''rezisti bine'', ci ''e ok sa plangi''.
Atunci cand oamenii pierd pe cineva drag, de cele mai multe ori regreseaza la o stare asemanatoare celei din copilarie. Axeaza-te mai degraba pe cat de puternica e in fata tragediei, pentru ca pentru persoana respectiva e foarte greu, in acele momente, sa spuna ce simte. Durerea trebuie manifestata pentru a deveni o parte din trecut.
Nu spune ''si-a trait viata'' sau ca ''a murit impacat/a''.
Vei opri orice discutie. Chiar daca e vorba de o bunica de 97 de ani, pierderea e la fel de mare pentru fiica sau nepoata ei. Incearca sa te axezi pe lucurile pe care le admirai sau iubeai la ea.
Nu spune ''suna-ma daca ai nevoie de ceva'', ci stabileste tu sa vii in ziua urmatoare.
Gandul in sine nu e rau, insa oamenilor loviti de durerea pierderii unei persoane dragi, nu prea le sta gandul sa ceara ajutorul nimanui. Dupa cum spuneam mai sus, redevin neputinciosi ca un copil, desi de multe ori nu o arata, reprimandu-si durerea si lacrimile.
Nu intreba ''cum se simt ai tai/familia'', axeaza-ti atentia asupra prietenului tau.
Oamenii pot suferi in tacere, dar asta nu inseamna ca evenimentele grave nu ii ating. Nu confunda zambetul de complezenta cu o stare de bine. Suferinta este la fel de reala si nu trebuie interzisa, dezaprobata sau trecuta cu vederea.