Grasa sau frumoasa? Parerile unei persoane un peu dodue, dar simpatica foc (I)

Toata lumea pare azi excesiv interesata de diete, siluete si alte… "ete". Pontiac, Attkins, South Beach… te ia durerea de cap. Si asta nu slabeste! “Supararile” persoanelor cu talii de manechine indreptate impotriva persoanelor mai… rubiconde imi par iesite din tablou. Niciodata o persoana slaba nu a simtit disperarea uneia care, dupa ani de chin, inca se zbate sa gaseasca diete care s-o salveze… sau poate da? Aici, ceva nu este in ordine…

Pe vremuri… “grasa si frumoasa” era la moda si pe buzele tuturor mamelor. Tabloul I: bebelusul dragalas era musai dolofan si facea cutulite la pulpite. Pentru, ca, atunci gras insemna sanatos. Oricine isi dorea un copil sanatos! Si atunci grisuletul cu lapte era de baza!

Tabloul II: fetita cu fundite in par si obrajii rotunjori ca merele sanatoase sau baietelul pofticios, zburdand prin parc cu acadeaua in mana. Odata cu adolescenta sosita cu parfum de lacramioare, preocuparea pentru subtirimea taliei devenea una zilnica. Mai ales pentru domnisoare!

Da! Dar daca placerea de a manca anumite alimente era deja instalata? (Trebuie sa recunoastem ca bucataria romaneasca este una… criminal de gustoasa, dar foooooooarte nesanatoasa!)  Daca vointa de a manca mai putin functiona precum… fabrica de impachetat fum? Daca abstinenta era ca traversarea Pacificului intr-o coaja de nuca? Era oare prea tarziu? Pentru unele persoane, cu siguranta!

Obiceiurile alimentare, odata instapanite, domneau haotic, fara posibilitatea de a le detrona! Perioadele de retinere, fara rezultate spectaculoase (nimeni nu slabeste 20 de kilograme in 5 zile!), alternau cu perioadele de delir alimentar sinucigas. Nimic nu functiona cum trebuie, indemnurile cu “lasa, poti sa mananci un pic, azi nu ingrasa!” nu mai aveau nici un haz si kilogramele se instalau ca le ele acasa.

O scuza a vremurilor de atunci o reprezenta si lipsa alimentelor de tot felul. Cum ? Iti poposea pe masa o friptura din carne de porc, obtinuta cu eforturi supraomenesti, peste ratie, cum sa nu mananci? Faceai mofturi ca ingrasa? Parintii nostri aveau alte principii. Pentru ei, abundenta, mancarea din belsug aveau conotatia de bunastare. Capul familiei - gospodar cu dare de mana! Bine-vazut in societate si apreciat pentru felul in care “s-a descurcat” pentru familia lui!  Slava Domnului, de-atunci lucrurile s-au mai schimbat!

Ingrozita de perspectiva unui copil gras, am citit o multime de carti de puericultura. Zestrea genetica nu aveam cum sa i-o iau inapoi, asa ca trebuia luptat pe alte fronturi. Copilul meu, avand de la nastere o “mostenire” de 5 kg, automat, a intrat la regim special: fara “fainos” (Ce, gris? Exclus!), fara dulciuri in exces, cu multe fructe si salate.

Mai tarziu - aceeasi atentie: fara prajeala, fara grasimi, fara prajiturile de fiecare weekend! De aceea, cand vreuna dintre bunici facea cartofi prajiti, chiftelute sau snitele, de tavile de prajituri ale bunicii Sonia nici nu mai vorbesc, era adorata. Literalmente! Mama cea severa era pusa la colt (pe cojile nucilor folosite la prajituri!) pentru “ideile avangardiste” de a-si creste copilul. Sa fie de vina oare frustrarea vesnicelor kilograme in plus ale mamei? Cu siguranta aveau si ele o vina.

Dar ce e rau in a vrea sanatate? Pentru copilul tau, pentru intreaga familie? Evitarea unor greseli de educatie alimentara din frageda pruncie (aici este necazul!) mi se pare necesara. Impunerea obiceiurilor alimentare sanatoase, macar pana ce copilul poate discerne si alege singur, mi se pare benefica. Pentru ca mai tarziu, regretele de genul “Tu ce-ai pazit? Uite ce colesterol am!” sa nu existe!

Doamneeee! Cata intelepciune pe capul meu, dupa o operatie la inima!
Urmarea in numarul de maine!
Si apropos de… Obelix simpaticul. Este vreo generatie care nu-l cunoaste? http://www.youtube.com/watch?v=ik8NgWnjIRo&feature=related