Cum ajungem sa uitam de noi?

Este adevarat, este tentant si usor sa te pierzi in numeroasele variante de divertisment, amuzament, care pot fi captivante, chiar adictive in unele cazuri. Si da, poate parea antrenant, poate chiar relaxant, sa te pierzi cu orele in fata unui ecran, urmarind o emisiune, un serial, analizand cu toata curiozitatea ce mai mananca azi vecinul de la 6 care tocmai a postat o poza cu cina sa… Te prinde, intr-adevar. Si uneori nu e neaparat un lucru rau, ci poate fi benefica o astfel de relaxare, o detasare de la propriile probleme.

Cu toate acestea, psihologul Andra Tanasescu afirma ca beneficiile pierderii sinelui in lumea exterioara, prin mutarea focusului din interior spre exterior, sunt mai putine decat problemele pe care le cauzeaza acest lucru. In opinia specialistului, o situatie de viata este interpretata de sinele nostru in 3 etape distincte – intepretare primara, bazata pe experiente din trecut, emotiile asociate si tipul de comportament corespunzator, iar din cauza uitarii de sine, ajungem de cele mai multe ori sa avem discrepante majore intre cele 3 etape si sa actionam nepotrivit, chiar periculos pentru relatiile noastre, pentru sanatatea noastra etc.

Etapa 1: Interpretarea primara, bazata pe experienta trecutului

“Sa vorbim putin despre emotii, trairi si ce nasc acestea in fiinta noastra. Sa ne gandim la o situatie de viata, pe care o putem intalni fiecare dintre noi, sa spunem situatia X. Daca ar fi sa privim totul ca pe un sistem cu un proces foarte bine pus la punct, mai intai apare un gand, fulgerator, de cateva miimi de secunda. Acest gand reprezinta interpretarea primara despre situatia X cu care ne intalnim la un moment dat, interpretare ce se bazeaza pe experientele trecute. Aceasta etapa are loc, de cele mai multe ori, aproape insesizabil, fiind mai degraba o reactie inconstienta, spontana”, declara psihologul Andra Tanasescu.

Etapa 2: Declansam emotia asociata cu interpretarea atribuita situatiei

“A doua etapa vine atunci cand, odata oferita o semnificatie situatiei X, se declanseaza emotia pe care o asociem cu interpretarea atribuita situatiei. Spre exemplu, daca interpretez situatia cu care ma confrunt ca fiind periculoasa, aceasta va declansa frica si o stare de alerta, de panica sau de prudenta. De cele mai multe ori, modul in care percepem si ne directionam gandurile pe care le formulam despre un anumit eveniment, determina calitatea si nuanta emotiilor care se declanseaza in noi. In functie de tipul nostru de gandire, declansam un set sau altul de emotii, care pregatesc urmatoarea etapa fireasca”, afirma psihologul.

Etapa 3: Emotia determina un anumit tip de comportament

“In momentul in care s-a declansat o emotie (sau un cumul de emotii), acestea determina un anumit tip de comportament, un tip de atitudine sau reactie in contextul dat. In functie de interpretarea pe care o dam evenimentului (situatia X), reactia pe care o avem poate fi sau nu potrivita contextului. Traiesc o senzatie de frica, adopt un comportament specific fricii: fug, ma apar, strig dupa ajutor etc.”, este de parere Andra Tanasescu.

Cum ajungem sa uitam de noi?

“In tot acest mecanism, mai devreme ajungem sa uitam de noi. Daca este sa avem in vedere acest traseu aparent simplu, de la stimul, la gand, la emotie, pana la reactie, intrebarea fireasca este cum ne poate afecta aceasta deconectare de la sine in astfel de momente? Si chiar mai important, care sunt consecintele uitarii de sine, in astfel de contexte? In momentul in care ma deconectez de la mine, ma deconectez de la esenta mea, de la simtirea mea autentica. Astfel, pierd contactul cu adevaratele mele trairi si nevoi din acel moment. Prin aceasta pierdere, imi … pierd „controlul” asupra propriei persoane si imi pierd autenticitatea.

Una dintre consecinte o reprezinta riscul unei reactii complet nepotrivite intr-un anumit context, care poate duce la dezechilibre sau conflicte in plan profesional sau personal. Mai mult decat atat, pe langa faptul ca poate afecta calitatea vietii si a relatiilor, exista riscul ca acele emotii gestionate incorect sa duca la probleme de sanatate, ajungand sa se manifeste in planul fizic fara ca noi sa realizam ce se intampla. Atunci cand corpul incepe sa ne „vorbeasca”, inseamna ca deja toate emotiile neprocesate sau directionate gresit au ajuns sa se manifeste in planul fizic, cerand validarea si recunoasterea existentei lor. Din cauza uitarii de sine, sunt suficient de multe persoane care in interpreteaza gresit o situatie de fapt – spre exemplu, de frica, nu o confrunta cu o experienta traumatizanta din trecut, genereaza emotii de curaj, in loc sa simta frica, si adopta un tip de comportament iresponsabil pentru pericolul ce-l paste”, conchide psihologul Andra Tanasescu.