Materialistii percep sistemul imunitar drept ceva separat de psihologia persoanei in cauza. Ei uita ca sistemul nervos e legat de creier, astfel ca starilor de spirit, cum ar fi speranta, le corespund diverse stari cerebrale ce reflecta psihologia persoanei respective. Acestea afecteaza apoi restul corpului. Asa ca nu exista nici un fel de mister sau de spiritualism privind modul in care emotia si gandul afecteaza boala.

Creierul si sistemul imunitar sunt interconectate nu prin nervi, ci si prin hormoni, iar acesti mesageri chimici navigheaza prin sange si transmit starea emotionala dintr-o parte a corpului intr-alta. S-a dovedit ca atunci cand o persoana este deprimata, creierul sufera o schimbare. Neurotransmitatorii, care sunt hormoni ce poarta mesajele de la un nerv la altul, pot sa se imputineze. Unii dintre acestia, catecolaminele, se epuizeaza complet in caz de depresie.

Diverse experimente au dovedit ca in perioadele de suferinta psihologica, cum este doliul, celulele T nu se multiplica la fel de rapid ca de obicei. Cu timpul insa, sistemul imunitar isi revine. Depresia pare a afecta si ea raspunsurile sistemului imunitar.

Moartea cuiva apropiat, depresia, pesimismul – toate pot reduce eficienta sistemului imunitar. Iar daca acesta din urma este afectat de pesimism, pare logic ca pe termen lung sa fie influentata si starea de sanatate.