Corpul in imagine

Aceasta schema se situeaza intr-o parte foarte precisa, la suprafata creierului: partea laterala stanga (lobul parietal). Ea permite vizualizarea propriului corp, constientizarea acestui lucru, pastrarea echilibrului corpului si, gratie acestor perceptii, adaptarea la stimuli.

Orice modificare corporala brusca bulverseaza aceasta schema stabilita. Un nou „plan de montaj” trebuie pus la punct, asa cum s-a intamplat initial in cazul sugarului (care si-a insusit treptat propriul corp si a invatat sa-l controleze cu ajutorul circuitului nervilor). Stangacia specifica adolescentilor isi gaseste aici o explicatie partiala. Un anumit deficit al controlului propriului corp se va face simtit pe o perioada de 1-2 ani. In termeni de echilibru intre puncte castigate si pierdute, el va fi in parte compensat de noi abilitati fizice. Aceasta explica rezultatele mai slabe la practicile sportive din copilarie, ceea ce poate conduce la intreruperea sau schimbarea unor activitati sportive, lucru de multe ori inteles cu dificultate de parinti.

Imaginea corpului este schimbata pemanent de-a lungul procesului de dezvoltare a copilului. Fiecare persoana isi resimte corpul in functie de propriile experiente emotive si de perceptiile acestora. Gratie acestei imagini a corpului ne percepem ca un intreg, avem sentimentul de a exista si de a fi un tot, cu limite proprii, cu o gandire si cu afecte ce ne apartin numai noua.