Cum sa intelegi si sa te intelegi cu un copil incapatanat

Incapatanarea poate fi si o calitate - copiii incapatanati sunt hotarati, stiu ce vor si fac aproape orice pentru a obtine acel lucru. Cu toate acestea, incapatanarea poate avea si o parte negativa: crizele de isterie.

Diferenta dintre un copil incapatanat si altul se vede in felul in comportamentul pe care il are atunci cand nu primeste ceea ce doreste. Un copil "obisnuit" se intristeaza daca nu primeste ce vrea, dar reuseste sa treaca peste dezamagirea aceasta si isi vede mai departe de joaca. Copilul incapatanat nu poseda aceasta stapanire de sine, iar daca nu i se indeplineste dorinta, va raspunde manios. Dorinta lui va deveni cu atat mai imperativa, cu cat i se spune ca nu poate fi indeplinita.

Un copil incapatat gandeste in urmatorii termeni:
''Daca vreau ceva, trebuie sa primesc.''
''Daca nu mi se da ce vreau, trebuie sa imi dea un motiv bun pentru asta.''
''Nu sunt nevoit sa fac ceva ce nu vreau.''
''Daca ma cert, voi castiga.''
Pentru el, ''vreau'' devine ''trebuie sa am'' si apoi ''am nevoie de''.

Rolul parintelui este de a rupe legatura dintre ''trebuie'' si ''vreau'', pentru a-l ajuta pe copil sa nu mai priveasca lucrurile intr-un mod atat de conditionat. Copilul trebuie invatat ca ''a vrea ceva'' nu inseamna neaparat ca ii si trebuie acel lucru (inca o masinuta/papusa, in conditiile in care mai are cateva zeci acasa) sau ca ii face bine (in cazul dulciurilor din comert, de exemplu). Parintele trebuie sa ii explice ca ''a vrea'' inseamna a dori ceva foarte mult, dar nu implica si primirea obiectului respectiv; iar daca nu-l primim, nu este un lucru atat de rau.

Incapatanarea nu este numai o trasatura innascuta, ci si dobandita. In general, parintii si ceilalti din mediul copilului sunt responsabili de incurajarea acestei trasaturi. Certurile si discutiile de genul ''sa vedem care e mai tare'' dintre parinti si copil nu fac bine, din contra, mai mult cresc dorinta copilului de a insista si mai mult si de a opune rezistenta.

Parintii care au crescut la randul lor intr-un mediu opresiv, violent, cu parintri foarte restrictivi, vor avea tendinta de a-si creste copilul liber; in aceste caazuri copilul devine dominant si foarte incapatanat, deoarece nu i-au fost impuse anumite limite sociale si emotionale, este de parere psihologul Carl Prickhardt.