Nu intra in panica

Asa ca prima regula e: nu te panica. Asa trebuie sa fie. Nu esti singurul parinte care trece prin asta – cei mai multi dintre noi trecem. Unii scapa usor, dar daca ai mai multi copii, e aproape de neconceput sa treci cu toti prin adolescenta fara probleme. Si probabil ca nici nu e sanatos.

Iti aduci aminte cand copilul tau era la varsta critica de doi ani? Ei bine, acum a revenit – si de data asta e mult mai mare si mult mai infricosator. La doi ani, copilasul care a inceput sa mearga si-a dat seama ca nu este o extensie de-a ta, asa ca forteaza limitele pentru a vedea ce poate si ce nu poate sa faca, acum ca are propria lui minte. Adolescentii reprezinta o versiune mult imbunatatita a aceluiasi program.

Copilul tau trebuie sa-si gaseasca propriul drum in viata si trebuie sa fie in stare s-o faca singur.

Deci acesta e momentul in care devine liber. Si in care nu e intotdeauna de acord cu tine asupra distantei pana la care poate sa se aventureze.

Adauga la asta tot soiul de salturi si de izbucniri, si de fluctuatii hormonale, dintre care unele ii afecteaza functionarea creierului si abilitatile de comunicare (uita-te la cautarile pe care le face pe Internet daca nu ma crezi) si nu mai e de mirare ca te poti astepta la cateva belele serioase.

Cunosc copii care trecusera deja de toata angoasa adolescentei pana la 16, 17 ani si cunosc altii care nu o depasisera inca nici la 20, dar cu totii trec prin asta la un anumit moment si intr-un grad mai mare sau mai mic. In general vorbind, cei carora le place sa fie copii, poate carora le place sa fie alintatii familiei daca sunt cei mai mici, ajung la adolescenta mai tarziu decat cei care abia asteptau sa devina adulti inca de la 2 ani. Dar cu totii trebuie sa treaca prin asta daca e sa se elibereze de tine.

Am o prietena care a rasuflat usurata crezand ca a scapat basma curata cand fiica ei a implinit 18 ani fara a da vreun semn de angoasa adolescentina sau de indaratnicie. Sase luni mai tarziu a devenit ursuza si tafnoasa si a facut toate acele lucruri pe care le fac de obicei adolescentii, exact asa cum cei din generatia ei tocmai terminasera de facut. Vezi – nu poti sa-ti iei ochii de la ei nici un moment.

Vestea buna e ca odata ce a iesit pe partea cealalta a „tunelului adolescentei“, persoana familiara pe care o cunosteai va reveni. Schimbata, bineinteles – mai in varsta si mai inteleapta –, dar avand intacte toate acele valori si idealuri la care ai muncit atat de mult. Trebuie doar sa continui sa speri si sa rabzi pentru cativa ani, si apoi totul va fi in regula.