Opreste-te si asculta muzica

Desi sunt o morocanoasa, caldura excesiva ma face sa transpir pe nas, dar frigul imi da dureri de oase, lumina care trece printre ramurile copacilor si rosul apusului imi dau motive sa zambesc. In plus, baietii mei si privirea lor plina de incredere si de bucurie, ma fac responsabila pentru actiunile mele.

Ca tot veni vorba despre copii: imaginati-va cum gasesc acestia o spartura intr-un gard oarecare. Ii vedeti cum se opresc sa bage mana acolo, minunandu-se de norocul lor: o gaura adevarat intr-un gard! Apoi priviti-i cu ochii mintii cum topaie in ploaie, cum trec cu trotineta prin balti ca sa lase urme cand se dau pe o panta „periculoasa”. Priviti-i cum intampina lumea cu toata inima, fara program si idei preconcepute. Nu vi se pare ca vedeti libertatea si frumusetea dansand?

Sunt si eu ca toata lumea sedusa de oamenii frumosi. Dar cred ca jignim ideea de frumusete cand o conectam numai cu glamourul si atractivitatea fizica. Mi-ar placea sa am puteri divine si sa reprogramez mintea umana pentru a-i largi perspectiva asupra frumusetii, pentru a include acele experiente care ne reamintesc de cat de magnifica e lumea. Savurarea privelistilor, a sunetelor si a persoanelor cu care ne intalnim; aprecierea talentului artistilor, atletilor si al actorilor; gasirea inspiratiei in luminozitatea unui caracter impecabil: acestea si multe altele sunt chipuri ale fericirii.

Desi fericirea poate fi gasita apoape oriunde, suntem adesea prea preocupati si neatenti s-o observam. Doar copiii vad magia lucrurilor.

INTAMPLARE ADEVARATA: Intr-o friguroasa dimineata de ianuarie, in 2007, un tanar s-a oprit intr-o statie de metrou in Washington si a inceput sa cante Bach la vioara. A cantat sase bucati muzicale, vreme de 45 de minute. Cam 2.000 de oameni au trecut pe langa el fara sa clipeasca. Dupa trei minute, un barbat intre doua varste s-a oprit langa el vreme de cateva secunde. Sase minute mai tarziu, s-a mai oprit cineva, s-a uitat apoi la ceas si a plecat mai departe. Dupa 10 minute, s-a oprit un pusti de trei ani sa-l asculte. Maica-sa l-a tras de mana, dar el tot intorcea capul inspre muzician. Acelasi lucru s-a intamplat cu toti copiii: parintii i-au tras de mana sa mearga inspre directii anoste, dar necesar de vizitat.

Muzicianul a cantat o ora intreaga. Doar sase oameni s-au oprit sa-l asculte. Dupa o ora, a plecat cu 32 de dolari in buzunar. Nimeni nu l-a remarcat sau aplaudat. Violonistul era Joshua Bell, unul din cei mai titrati muzicieni ai lumii. A cantat unele dintre cele mai complexe bucati compuse vreodata. Cu doua zile inainte cantase in sala mare a Operei din Boston, cu casa inchisa, unde cel mai ieftin bilet costa 100 de dolari.

Nu trebuie sa vanam fericirea, pentru ca ea este tot timpul prezenta: trebuie doar sa incetinim si sa o lasam sa ne inunde. Stiu ca putem face asta, doar lasandu-l pe copilul interior, cu ochii mariti de uimire, sa se uite prin ochii nostri. Lumea va deveni apoi ceea ce a fost dintotdeauna: o splendoare de posibilitati care ne fac fericiti ca traim, chiar in aceste timpuri pline de groaza.

de Sunt Fericita
Redactia Sunt Fericita reprezinta o echipa de 3 femei care cerceteaza zilnic cele mai relevante subiecte pentru cititoarele si cititorii nostri. Informatiile sunt apoi filtrate pentru a fi transpuse intr-o maniera cat mai prietenoasa cu putinta in articolele pe care le parcurgeti cu placere.