Ce face un ceai bun sa fie si mai bun?

Pot spune insa cu mandrie ca unul dintre obiceiurile bune este ritualul ceaiului verde din fiecare dimineata. E mult spus ritual, recunosc, insa este o parte esentiala a fiecarui inceput de zi. Frunzele de ceai verde sunt cele mai sensibile la temperaturile ridicate ale apei asa ca trebuie pregatit altfel decat ceaiul negru sau cel rosu.


Cumva, e si cel mai usor de preparat deoarece apa trebuie turnata peste frunzele de ceai exact inainte de a incepe sa fiarba. Prefer ceaiurile ale caror frunze sunt inca intregi si le evit pe cele care sunt servite in pliculete.


Ceaiul verde trebuie lasat la infuzat doar 3 minute, altfel devine amar. Abia atunci cand mi-am dat seama cat de sanatos este ceaiul verde am reusit sa il beau fara miere si sa il savurez in fiecare dimineata. M-am obisnuit treptat cu gustul sau amarui asa ca nu mai stramb din nas atunci cand uit infuzorul in cana si ceaiul devine, pentru neinitiati, mult prea amar.


In plus, am renuntat la cafea si am inlocuit-o cu ceaiul negru. Nu stiu daca ceaiul verde m-a scapat de migrene, cert e ca mi se intampla foarte rar sa mai am vreo durere de cap. Si nu, nu am o viata lipsita de griji. E drept ca incerc sa le reduc pe cat posibil si sa gasesc liniste in lucrurile marunte, dar pana reusesc sa capat acest nou obicei si mai bun, ma multumesc sa stiu ca ceaiul este un inceput perfect in aceasta directie.


Prefer ceaiul rosu in momentele de relaxare, alaturi de o carte buna pe care nu vreau sa o termin prea curand. Iar ceaiul negru il beau doar atunci cand am nevoie de o doza de energie pe care o bucatica de ciocolata neagra nu mi-o poate oferi.


Asa ca daca ma intrebati ce face un ceai bun sa fie si mai bun, o sa raspund ca de fiecare data, e altceva: o companie placuta, o carte buna, un cantec ascultat in surdina, o fereastra deschisa prin care intra o primavara timida si tot asa. Un ceai bun devine si mai bun odata cu cel care il bea si care cauta linistea in aburii parfumati si moliciunea fotoliului.