Ceai verde, ceai negru sau ceai rosu: Care este mai sanatos?

Ceaiul verde si ceaiul negru sunt obtinute din aceeasi planta, Camelia sinensis. Intre cele 2 tipuri de ceai nu exista, asadar, nicio diferenta care sa plece de la materia prima. Diferentele dintre ceaiul verde si ceaiul negru pornesc de la modul diferit de procesare a frunzelor.

Ceaiul rosu este obtinut din frunzele altei plante: Aspalathus linearis. Planta nu este inrudita cu ceaiul (Camelia sinensis), insa proprietatile sale se intersecteaza cu cele ale Cameliei sinensis.

Ceai negru
Obtinerea acestui sortiment presupune oxidarea completa a frunzelor de ceai inainte de uscarea lor. Odata oxidarea finalizata, frunzele sunt incalzite si sortate in functie de calitate. Oxidarea este cea care determina culoarea neagra a frunzelor, de unde numele de ceai negru.

Mai multe informatii despre beneficiile si afectiunile tratate cu ajutorul ceaiurilor gasiti in articolul Ceaiuri din plante medicinale>>

Ceai verde
Ceaiul verde, spre deosebire de cel negru, nu presupune oxidarea frunzelor. Pentru ca oxidarea sa nu aiba loc, ceaiul verde este procesat in cel mult 2 zile de la culegere. Culoarea ceaiului verde se pastreaza datorita absentei oxidarii. Exista 2 metode principale de obtinere a sa: cea bazata pe tratarea frunzelor la abur si cea bazata pe expunerea acestora la caldura uscata.

Diferente majore intre ceaiul verde si ceaiul negru
Urmare a procesului diferit de obtinere, ceaiul negru este mai bogat in cofeina decat ceaiul verde. Ambele ceaiuri sunt diuretice, dar ceaiul negru, prin cantitatea mai ridicata de cofeina, poate avea efect hipertensiv (de crestere a tensiunii arteriale). Ceaiul verde, sarac in cofeina, nu va creste, in general, tensiunea arteriala. Ceaiul negru este, asadar, un tonic cerebral si cardiac mai eficient decat cel verde. In acelasi timp, nu este la fel de agresiv precum cafeaua (fireste, depinde si de concentratiile licorilor obtinute).

Ceaiul verde are proprietati curative si, in mod special, antioxidante superioare ceaiului negru.
Aceasta deoarece isi pastreaza o cantitate mai mare de vitamina C si din anumiti pigmenti antioxidanti fata de ceaiul negru (ceaiul negru pierde aproape intreaga cantitate de vitamina C). Si vitaminele din grupa B sunt mentinute mai bine in ceaiul verde. Ceaiul verde are un efect cardioprotector superior celui negru, avand o eficienta foarte ridicata in reducerea colesterolului si mentinerea pe termen lung a tineretii vaselor sanguine.

Ceaiul rosu
Spre deosebire de ceaiul autentic, ceaiul rosu nu contine cofeina deloc. Din acest punct de vedere, poate fi folosit fara restrictii cantitative de catre cardiaci (ceaiul verde este foarte indicat cardiacilor, dar nu in orice cantitate). Ceaiul rosu nu contine nici acid oxalic (componenta a ceaiului verde si negru). De aceea, nu are restrictii nici pentru suferinzii de litiaza renala (pietre la rinichi). Este un ceai indicat in afectiunile renale, datorita efectului diuretic (si ceaiul verde si cel negru sunt diuretice, dar contin si acid oxalic).
Ceaiul rosu este bogat in antioxidanti, sub aspectul puterii antioxidante putand fi plasat intre ceaiul verde si cel negru. Cantitatea de vitamina C este mai redusa decat cea din ceaiul verde. Pe de alta parte, este un mineralizant mai bun decat ceaiul verde si decat cel negru.

Pentru a beneficia la maximum de proprietatile fitoterapeutice ale acestor ceaiuri (si, in general, ale ceaiurilor), preparati-le folosind apa la temperatura mai mica (apa care se toarna peste ceai este bine sa fie lasata sa se raceasca timp de 8-15 minute, in functie de cantitate, dupa ce s-a oprit din fiert). Lasati ceaiul mai mult timp (minimum 20-25 de minute) sa-si lase substantele active in apa. Ceaiul verde este, preparat corect, unul dintre cei mai eficienti antioxidanti cunoscuti.