Planta care alunga tristetea si durerea de cap

Sunatoarea contine o substanta maro-rosiatica numita hipericina care poate fi observata cu usurinta atunci cand se prepara tinctura. Pe langa aceasta substanta, sunatoarea contine si hiperforina, ulei volatil si tanin. Datorita acestor substante, planta actioneaza ca antiseptic, astringent si cicatrizant. Flavonoizii sunt responsabili de actiuni vasodilatatoare si hipotensive.

Un grup de oameni de stiinta de la Universitatea Benjamin Franklin din Berlin au adus probe care arata ca sunatoarea poate inlocui medicamentele recomandate pentru starile de depresie.

Tratamente

Bila lenesa, enterocolita cronica, gastrita hiperacida, ulcerul gastric, hepatita, hepatita cronica si colecistita pot fi tratate cu succes cu infuzie de sunatoare. In acelasi timp, persoanele care retin apa in tesuturi trebuie sa consume o lingura de ceai de sunatoare dupa fiecare masa.

Tinctura de sunatoare este folosita la tratarea hipertensiunii arteriale, a distoniei neurovegetative, a simptomelor menopauzei, starilor de irascibiliate si a nervozitatii psihomotorii. Cateva picaturi pot fi consumate dupa fiecare masa principala. Doza exacta se stabileste in functie de varsta si de boala.

Gingivita si abcesele dentare pot fi tratate cu gargara cu sunatoare. In timpul unei zile, sunt recomandate cateva sesiuni si este nevoie si de o gargara seara.

In cazul tulburarilor de vorbire, de somn, al crizelor de isterie si de somnambulism, tot sunatoarea este indicata, la fel ca in cazul starilor depresive si a incontinentei urinare.

Uleiul de sunatoare nu trebuie sa lipseasca din nicio casa, caci puterile sale curative se pastreaza pana la doi ani. Poate fi folosit pentru a trata rani, hematoame, imflamatii ale ganglionilor, durerile de spate, lumbago si dureri reumatice sau sciatice.

Bebelusii care au colici pot fi ajutati sa se relaxeze daca burtica le este masata cu ulei de sunatoare.

In cosmetica, florile plantei sunt folosite in special pentru efectul lor tonic asupra pielii uscate sau imbatranite.

Infuzie de sunatoare

Infuzia se prepara adaugand o lingura de ierburi pisate in 200 m de apa fiarta. Lasa acoperit 15-20 de minute si apoi filtreaza.

Acest ceai se bea de trei ori pe zi, timp de sase saptamani, apoi se face o pauza de doua saptamani. Se poate bea indulcit cu miere, pentru a reduce gustul amar.

Atentionari

Persoanele cu ten deschis trebuie sa evite expunerea la soare sau la alte surse de radiatii violete in timpul tratamentului cu sunatoare, caci acesta poate cauza fotosensibilitate. Trebuie evitate, de asemenea, si bauturile alcoolice. Nu se bea ceai de sunatoare odata cu tirozina, narcotice, amfetamine, antiinflamatoare nesteroidiene, loperamida, contraceptive orale, medicamente pentru astm sau antihipertensive si antidepresive. Sunatoarea este interzisa in timpul sarcinii si al alaptarii.