Uleiul de palmier, cel mai consumat ulei vegetal din lume si dezastrul ecologic pe care il lasa in urma

Cererea de ulei de palmier creste de la un an la altul, productia urmand sa se dubleze pana in 2020. Principala consecinta a extinderii plantatiilor de palmieri este accelerarea despaduririlor in zonele intertropicale, indeosebi in Indonezia. Culturile de palmieri pentru ulei au impactul cel mai nefast (alaturi de cele de soia) asupra mediului si a habitatelor din aceste regiuni. Producatorii taie masiv padurile pentru a mari terenurile destinate productiei. Principalele tari producatoare (Malayezia, Indonezia - Borneo si Sumatra) au pierdut astfel 90% din paduri in numai doua secole, punand in pericol habitatul natural al urangutanilor si multe alte specii (tigri, rinoceri, elefanti). Altfel spus, este vorba despre unul din cele mai mari dezastre ecologice din lume.

Daca nu se face nimic, 98% din padurile umede indoneziene vor disparea pana in 2020. Pe insulele Sumatra si Borneo, padurea dispare intr-un ritm alarmant, de 1,5 milioane de hectare pe an!

Nu trebuie uitat nici faptul ca productia de ulei de palmier emite o cantitate imensa de gaze cu efect de sera. Defrisarea unui hectar de padure tropicala poate duce la eliberarea in atmosfera a 500 - 900 tone de bioxid de carbon (CO2) si, daca este vorba de secarea unui hectar de turbarie naturala, se ajunge la 3.750 - 5.400 tone de CO2 in cativa ani.

Consumatorii trebuie sa invete sa citeasca etichetele de pe produsele alimentare si sa renunte sa le cumpere pe acelea care contin ulei de palmier, pentru a schimba lucrurile in bine. Se poate renunta, de exemplu, si folosirea sapunului cu ulei de palmier.

Uleiul de palmier se gaseste in numeroase alimente ambalate, in produsele de ingrijire a corpului si in cele de curatenie sub numele de palmitat sau acid stearic. Cateva companii, printre care Carrefour, Nestle, Unilever, Wilmar International, Cargill au promis sa se aprovizioneze din 2015 doar cu ulei de palmier din surse durabile certificate (culturi date deja in folosinta, care nu sunt create prin defrisare); prin urmare, raman trei ani in care dezastrul poate continua.