Confesiunile unui cafegiu

Gheorghe Florescu (n. 1944) a invatat mestesugul pregatirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau in Bucuresti la sfarsitul anilor '60. Devine el insusi cafegiu si totodata sef al magazinului de cafea si delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienti mari literati, actori sau medici bucuresteni, dar si personaje importante din Securitate si Militie ori alti privilegiati ai regimului. Dupa cutremurul din 1977, Armenasu, cum i se spunea, e numit seful unui urias complex comercial din Pantelimon, insa continua sa prepare „cafea Avedis“ intr-un magazin de pe str. Sfintilor. La mijlocul anilor '80 este arestat in „lotul cafea“ si are nefericita ocazie de a face cunostinta cu puscaria de drept comun din perioada tarzie a dictaturii.

Din pozitia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceausista. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuintelor omenesti fundamentale: mancare, bautura, sexualitate. Sau, mai exact, de la nivelul poftelor firesti: pentru cafea, alcooluri fine, tigari occidentale si orice alte produse „din import“ – pentru tot ce lipsea de pe piata si reprezenta pe atunci, alaturi de sex, o placere suprema a vietii. A cunoscut, mai ales, mecanismele care faceau sa functioneze acea societate: relatiile, complicitatea, spaga, dar si frica de represalii.

Cu un neasteptat, surprinzator talent literar, Gheorghe Florescu povesteste despre dedesubturile asa-numitului „comert socialist“, comert aflat, in mare parte, in mainile Securitatii. Mica istorie se intersecteaza cu istoria cea mare in aceste pagini scrise cu verva, imbibate de atmosfera Romaniei anilor '60-'70-'80, cu descrieri incredibil de amanuntite ale strazilor bucurestene de altadata, cu povesti adevarate si personaje pitoresti, multe inca in viata, multe bine cunoscute. Confesiunile unui cafegiu, care se incheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibila o lume – lumea din care s-a nascut realitatea de azi.