Disputarea si distragerea atentiei (I)

Oamenii sunt programati sa se gandeasca la acele lucruri, bune sau rele, care le atrag atentia si le ridica intrebari. Ceea ce, din punct de vedere evolutiv, este foarte logic. N-am trai prea mult daca n-am recunoaste imediat pericolele si nevoile si daca n-am fi pregatiti sa ne framantam cum le vom solutiona.

Gandurile pesimiste obisnuite duc, din pacate, acest proces folositor un pic prea departe. Nu numai ca ne atrag atentia, dar ne circula neincetat prin minte. Prin insasi natura lor, nu vor permite sa fie uitate. Sunt forme de rememorare primitive, biologice ale nevoilor si pericolelor. In timp ce evolutia pare sa fi facut din copiii preadolescenti niste optimisti formidabili, ea s-a asigurat ca adultii care-si faceau griji si planuri au mai multe sanse de a supravietui si a avea copii pe care sa-i vada supravietuind. In viata moderna insa, aceste ramasite primitive ne incurca, deranjandu-ne si inrautatindu-ne calitatea vietii emotionale.

In zilele urmatoare vom vedea care este diferenta dintre distragerea atentiei si disputare.