Prima mentiune este ca timpul nu trece cu aceeasi viteza pentru toti. Este cazul, de exemplu, al pacientilor depresivi, schizofrenici sau autisti, dar fenomenul este si in functie de varsta si ritmurile biologice diferite.

Psihiatrul Sylvie Tordjman explica: 'Pentru ca persoanele in varsta au frecventa cardiaca incetinita, ele au impresia ca ceea ce le inconjoara "merge" foarte repede, in timp ce copiii, care au frecventa cardiaca accelerata, au impresia ca totul trece prea incet.' In orice caz, pe masura trecerii anilor, timpul pare ca se scurge mai rapid.

In afara de ritmul cardiac, mai exista si circumstantele. Dr Dina Joubrel, psihiatru, spune: 'In cazul unui traumatism, timpul pare ca sta pe loc, devine atemporal, nu avanseaza. Timpul melancolicului este etern, nu se sfarseste, existand riscul de a trece la fapte - sinucidere - pentru a-l opri. Dimpotriva, timpul nelinistii se reduce, devine prea scurt, este un timp al imediatului.'

In realitate, 'totul se petrece ca si cum am avea in creier un generator de impulsuri', arata profesorul John Wearden, psiholog britanic. 'Aceste impulsuri sunt stocate intr-un acumulator si acolo se afla perceptia bruta a timpului. Cand nu este prea plin, se spune ca timpul trece incet.' Emotiile ar putea accelera debitul generatorului de impulsuri al ceasului intern, de unde senzatia ca timpul se scurge mai repede.

Si atentia joaca un rol. 'Atentia acordata unui eveniment se coreleaza cu perceptia subiectiva a duratei sale', mai spune pr Tordjman. Toti participantii la colocviu au fost de acord ca aceasta arie de cercetare este cu adevarat fascinanta.