Ruminatia si depresia

Faptul ca esti inclinat sa gandesti asa nu inseamna neaparat ca iti spui astfel de lucruri in mod frecvent. Unii o fac, altii nu. Cei care "clocesc" indelung evenimentele negative pot fi numiti "rumegatori".

Cineva care rumega este fie optimist, fie pesimist. „Rumegatorii” pesimisti au probleme. Structura credintelor lor este pesimista si ei isi repeta mai tot timpul cat de groaznice sunt lucrurile. Alti pesimisti sunt oameni de actiune si nu „rumega”. Au un stil explicativ pesimist, dar nu vorbesc cu ei insisi prea mult. Cand o fac, se refera la ceea ce au de gand sa intreprinda, si nu la cat de prost stau treburile.

Iata cum duce lantul pesimism – „ruminatie” la depresie. La inceput apare un pericol in fata caruia te crezi neajutorat. Cauti, pe urma, cauza amenintarii, iar daca esti pesimist, cauza pe care o descoperi este permanenta, generala si personala. In consecinta, te astepti sa fii neajutorat in viitor in multe situatii, asteptarea constienta constituind ultima veriga a lantului care genereaza depresia.

Te astepti sa fii neajutorat rareori sau tot timpul. Cu cat esti mai inclinat sa „rumegi”, cu atat vei astepta mai des. Cu cat se iveste mai des asta, cu atat devii mai deprimat. Tot gandindu-te cat de negre sunt lucrurile, pornesti bulgarele. Pe care „rumegatorii” il fac mereu sa se rostogoleasca. Orice le aduce aminte de pericolul initial ii determina sa reia intreg lantul pesimism-ruminatie pana la asteptarea esecului si instalarea depresiei.

Cei care nu „rumega” tind sa evite depresia, chiar daca sunt pesimisti. In cazul lor, procesul se declanseaza foarte rar. Optimistii care rumega evita si ei depresia. Schimband fie „ruminatia”, fie pesimismul, depresia e ameliorata. Cel mai util este sa le schimbi pe amandoua.