Gandurile unei femei mature: Fantezia de la metrou

Cel mai bine a fost ca nu a trebuit sa ma dau peste cap sa ajung langa el, desi peronul era plin de oameni grabiti si inhaimurati. A aparut el langa mine, discret parfumat, cam ciufulit, dar cu mare chef de vorba. Culmea, desi eu m-am dovedit integra si nu mi-am dat imediat ochii peste cap si nici nu am cazut in genunchi implorandu-l sa-mi dea un  autograf, mi-a propus el sa-si scrie numele cu un pupic pe obrazul meu.
Am ras ca la o gluma buna (desi organele mi s-au topit) si l-am intrebat si eu daca nu s-a lovit cand a cazut din cer. Nu radeti, atata am putut crea in cateva secunde. Si, in plus, se intorsesera toate mandrele inspre noi si abia am avut vreme sa-l trag un pic mai aproape de mine, sa nu cumva sa mi-l fure careva.
Am mers impreuna doar o statie. Pana la Unirii. Am fost eu extrem de galanta si i-am oferit caramele cu lapte Bucuria, plus un baton Fibrobar de la chioscul Plafar. A inteles care este suferinta mea si mi-a zis ca sunt superba. Eram cu spatele atunci si a crezut ca de aia ii aud vocea mai putin puternica. M-am intors sa-i multumesc si, asa cum se intampla de obicei, nu am dat cu ochii decat de doamna care vinde ciorapi colorati si jura ca munca o mentine tanara. Uf, chiar asa?!
Nu-i nimic. Oricum am priceput ce vroia sa-mi sa-mi spuna si am simtit ca voi avea o zi minunata. Doar sunt...