Cand iubirea este doar un remediu impotriva singuratatii

Iubirea pare astazi o notiune aflata in dificultate. Pare ca nu reuseste sa isi mai descopere toate posibilitatile. Iubirea a devenit in zilele noastre obiectul a numeroase mize care o deterioreaza, iar uneori chiar o distrug.

Mult timp, iubirea a constituit fundamentul unui vis, o experienta frumoasa, motivatia actelor nobile si eroice. Pentru multi oameni a fost sentimentul declansator al creativitatii si s-a aflat la originea multor opere de arta.

Astazi, am impresia, tot mai des, ca iubirea este asociata cu cautarea unei sigurante. A devenit un antidot pentru angoasa cauzata de singuratate. Iubirea este cautata, dorita pentru a ascunde incapacitatea si suferinta de a te suporta pe tine insuti!

Cand iubirea este folosita ca o forma de aparare in fata angoasei de a fi singur sau ca o solutie urgenta la nevoia de a nu ramane cu tine insuti, cred ca acest lucru nu inseamna sa fii cu adevarat iubit.

Cea mai grea dintre singuratati nu este faptul de fi singur: este situatia in care te plictisesti de propria ta companie, de a impune uneori aceasta stare intregului anturaj si de a anihila astfel iubirea care nu are cum sa reziste in fata unei astfel de atitudini.